SOMNOLENT, -Ă, somnolenți, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care e în stare de somnolență; care dormitează (sau pare că dormitează); toropit, moleșit (de somn). Madame Rinalti, somnolentă, albă și puhavă... înlocuia soțul la casă. C. PETRESCU, O. P. I 148. Ea singură are farmecul și darul de a-i stimula energia somnolentă. REBREANU, R. I 21. Doctorul, cu veșnicu-i zîmbet somnolent, cu mișcări leneșe, intră în birou. BART, E. 339. ◊ Fig. Ne-am plimbat încet printre boschetele înalte, pe lîngă lacul somnolent și am stat apoi pe bancă. GALACTION, O. I 655. ◊ (Adverbial) Oamenii pășeau somnolent și indiferenți în ploaie. C. PETRESCU, Î. II 134.