2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLOMONÁR, solomonari, s. m. (Pop.) 1. Astronom care prevestește vremea și face calendare. 2. Înțelept sau magician, după credințele populare, cu puteri supranaturale, care poate provoca sau împiedica diverse fenomene naturale; p. gener. vrăjitor. [Var.: (reg.) șolomănár s. m., șolomonár s. m.] – Solomon (n. pr.) + suf. -ar.

solomonar sm [At: KLEIN, D. / V: șolomăn~, șolomân~, șo~ / Pl: ~i / E: ns Solomon + -ar] (Pop) 1 Magician care, după credințele populare, are puterea de a provoca sau stăpâni anumite fenomene naturale (ploaia, grindina etc.). 2 (Pgn) Vrăjitor. 3 Astronom (1). 4 Persoană care prevestește vremea și care face calendare.

SOLOMONÁR, solomonari, s. m. (Pop.) 1. Persoană care are noțiuni de astronomie, care face calendare și prevestește vremea. 2. Persoană cu pretinse puteri supranaturale, care ar putea provoca sau împiedica diverse fenomene naturale; p. gener. vrăjitor. [Var.: (reg.) șolomănár s. m., șolomonár s. m.] – Solomon (n. pr.) + suf. -ar.

SOLOMONÁR, solomonari, s. m. (Învechit) Persoană care avea noțiuni de astronomie, știa să facă calendare, prevestea vremea; p. ext. (uneori și astăzi) vrăjitor care citește în stele și căruia i se atribuie puterea de a stăpîni ploile, furtunile, grindina. Le spuneam și eu că era în sat la noi unu moș Vasile Pohrib, un solomonar. C. PETRESCU, Î. II 6. (Atestat în forma șolomonar) Nu prea e bine cînd omul caută, ca șolomonarii, stelele pe cer. SLAVICI, N. I 191. Al treilea era șolomonar, care face calindare. RETEGANUL, P. III 82. – Variante: șolomonár, șolomănár (RETEGANUL, P. I 25) s. m.

SOLOMONÁR ~i m. pop. Persoană despre care se crede că știe să citească în stele, să prevestească mersul vremii, care poate dezlănțui sau curma unele fenomene ale naturii (furtună, ploaie, grindină etc.). /Solomon n. pr. + suf. ~ar

solomonar m. vrăjitor ce se crede stăpân pe fenomenele meteorologice: călare pe un balaur, el se suie în nori, de unde poartă ploi, furtuni și grindină. [V. solomonie].

solomonár m. (d. numele împăratuluĭ Solomon). Vrăjitor. – Și șo-.

ȘOLOMĂNÁR s. m. v. solomonar.

ȘOLOMĂNÁR s. m. v. solomonar.

ȘOLOMĂNÁR s. m. v. solomonar.

ȘOLOMONÁR s. m. v. solomonar.

ȘOLOMONÁR s. m. v. solomonar.

ȘOLOMONÁR s. m. v. solomonar.

șolomonar sm vz solomonar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

solomonár (pop.) s. m., pl. solomonári

solomonár s. m., pl. solomonári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOLOMONÁR s. v. astronom.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

solomonár (-ri), s. m. – Vrăjitor, vraci. – Var. șolomonar. De la Solomon, datorat mai ales tradiției reprezentate de cartea populară Salomón și Marculfo (Șeineanu, Semasiol., 177; Tiktin), cf. ngr. σολομωνιϰή „carte de descîntece”. – Der. solomoni, vb. (a descînta, a vrăji, a face vrăji); solomon(ăr)ie, s. f. (magie). Legătura cu pol. szałamanić „a orbi” (Cihac, II, 354) pare îndoielnică.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șolomonár, șolomonari, (solomonar, șolomar), s.m. – (mit.) 1. Vrăjitor, vraci investit cu puteri supranaturale, capabil să aducă ploaie, furtună, grindină: „Șolomonarii aceia au cetit pe stele. De pe stele știau cum merge vremea (...). Venea și ne spunea: Amu mâine va ploua. Și el căta pe stele. El știa când va ploua și când va fi vreme bună. Știa ce călduri vor fi peste an” (Bilțiu, 1999: 75); „Un alt șolomonar, din Rona de Jos, a știut să citească pe fruntea omului trecutul lui și viitorul” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 71). 2. Personaj legendar: „Când vine ploaia, zâce că vin șolomonari”; „șolomonariu vine pă balaur înaintea ploii” (Calendar, 1980: 107). – Termenul a fost pus în legătură cu Solomon (un rege biblic) + suf. -ar. Dar denumirea a fost derivată și din germ. Schulmäner, pornindu-se de la credința populară potrivit căreia șolomonarul trece prin școală. În alte teorii, termenul a fost pus în legătură cu legendarul bazileu grec, care și-a asumat prerogativele meteorologice ale lui Zeus (A. Oișteanu, în REF, 1990: 319); de la Solomon, datorat mai ales tradiției reprezentate de cartea populară Solomon și Marculfo (Șăineanu, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

șolomonár, -i, (solomonar, șolomar), s.m. – (mit.) 1. Vrăjitor, vraci investit cu puteri supranaturale, capabil să aducă ploaie, furtună, grindină: „Șolomonarii aceia au cetit pe stele. De pe stele știau cum merge vremea (...). Venea și ne spunea: Amu mâine va ploua. Și el căta pe stele. El știa când va ploua și când va fi vreme bună. Știa ce călduri vor fi peste an” (Bilțiu 1999: 75). 2. Personaj legendar: „Când vine ploaia, zâce că vin șolomonari”; „șolomonariu vine pă balaur înaintea ploii” (Calendar 1980: 107). – Termenul a fost pus în legătură cu Solomon + suf. -ar (faimosul rege biblic). Dar denumirea a fost der. și din germ. Schulmäner, pornindu-se de la credința populară potrivit căreia șolomonarul trece prin școală. În alte termenul a fost pus în legătură cu legendarul bazileu grec, care și-a asumat prerogativele meteorologice ale lui Zeus (A. Oișteanu, în REF 1990: 319); De la Solomon, datorat mai ales tradiției reprezentate de cartea populară Solomon și Marculfo (Șeineanu cf. DER.).

Intrare: solomonar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solomonar
  • solomonarul
  • solomonaru‑
plural
  • solomonari
  • solomonarii
genitiv-dativ singular
  • solomonar
  • solomonarului
plural
  • solomonari
  • solomonarilor
vocativ singular
  • solomonarule
  • solomonare
plural
  • solomonarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șolomănar
  • șolomănarul
  • șolomănaru‑
plural
  • șolomănari
  • șolomănarii
genitiv-dativ singular
  • șolomănar
  • șolomănarului
plural
  • șolomănari
  • șolomănarilor
vocativ singular
  • șolomănarule
  • șolomănare
plural
  • șolomănarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șolomonar
  • șolomonarul
  • șolomonaru‑
plural
  • șolomonari
  • șolomonarii
genitiv-dativ singular
  • șolomonar
  • șolomonarului
plural
  • șolomonari
  • șolomonarilor
vocativ singular
  • șolomonarule
  • șolomonare
plural
  • șolomonarilor
Intrare: șolomonar
șolomonar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

solomonar șolomănar șolomonar popular

  • 1. Astronom care prevestește vremea și face calendare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: astronom, -ă 2 exemple
    exemple
    • Nu prea e bine cînd omul caută, ca șolomonarii, stelele pe cer. SLAVICI, N. I 191.
      surse: DLRLC
    • Al treilea era șolomonar, care face calindare. RETEGANUL, P. III 82.
      surse: DLRLC
  • 2. Înțelept sau magician, după credințele populare, cu puteri supranaturale, care poate provoca sau împiedica diverse fenomene naturale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Le spuneam și eu că era în sat la noi unu moș Vasile Pohrib, un solomonar. C. PETRESCU, Î. II 6.
      surse: DLRLC

etimologie: