SOLOMONAR, solomonari, s. m. (Învechit) Persoană care avea noțiuni de astronomie, știa să facă calendare, prevestea vremea; p. ext. (uneori și astăzi) vrăjitor care citește în stele și căruia i se atribuie puterea de a stăpîni ploile, furtunile, grindina. Le spuneam și eu că era în sat la noi unu moș Vasile Pohrib, un solomonar. C. PETRESCU, Î. II 6. (Atestat în forma șolomonar) Nu prea e bine cînd omul caută, ca șolomonarii, stelele pe cer. SLAVICI, N. I 191. Al treilea era șolomonar, care face calindare. RETEGANUL, P. III 82. – Variante: șolomonar, șolomănar (RETEGANUL, P. I 25) s. m.