2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLFEGIÉRE, solfegieri, s. f. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. solfegia.

SOLFEGIÉRE, solfegieri, s. f. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. solfegia.

solfegiere sf [At: DL / P: ~gi-e~ / Pl: ~ri / E: solfegia] 1-2 Executare a unui solfegiu (1-2).

SOLFEGIÉRE, solfegieri, s. f. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei. Merge pe linia solfegierii partiturilor fără o prealabilă lectură și aprofundare a libretului. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/4.

SOLFEGIÉRE s.f. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei. [Pron. -gi-e-. / < solfegia].

SOLFEGIÁ, solfegiez, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pr.: -gi-a] – Din it. solfeggiare.

SOLFEGIÁ, solfegiez, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pr.: -gi-a] – Din it. solfeggiare.

solfegia vi [At: PONTBRIANT, D. / P: ~gi-a / Pzi: ~iez / E: it solfeggiare] 1-2 A executa un solfegiu (1-2) Si: (înv) paralaghisi.

SOLFEGIÁ, solfegiez, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu; a cînta o melodie, pronunțînd numai denumirea notelor. – Pronunțat: -gi-a.

SOLFEGIÁ vb. I. intr. A executa un solfegiu; a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pron. -gi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. solfeggiare].

SOLFEGIÁ vb. intr. a executa un solfegiu (2). (< it. solfeggiare)

A SOLFEGIÁ ~éz intranz. A interpreta un solfegiu. [Sil. -gi-a] /<it. solfeggiare

*solfegiéz v. tr. (it. solfeggiare). Cînt pronunțînd numaĭ notele pe numele lor: a solfegia o melodie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

solfegiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. solfegiérii; pl. solfegiéri

solfegiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. solfegiérii; pl. solfegiéri

solfegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 solfegiáză, 1 pl. solfegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să solfegiéze; ger. solfegiínd (-gi-ind)

solfegiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. solfegiéz, 1 pl. solfegiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. solfegiéze; ger. solfegiínd (sil. -gi-ind)

solfegia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. solfegiază, 1 pl. solfegiem, ger. solfegiind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOLFEGIÁ vb. (MUZ.) (înv.) a paralaghisi.

SOLFEGIA vb. (MUZ.) (înv.) a paralaghisi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

solfegiere (< it. solfeggiere „a solfegia”) citirea vocală a notelor* muzicale pronunțând denumirea lor silabică, intonat sau simplu vorbit, în măsura* indicată de cheia* compoziției. Se practică uneori mixt, împreună cu vocaliza*, pronunțând, în solfegii*, numai vocale în pasajele formate din mai multe note rapide. S. a (sau di) prima vista*, intonarea în măsură a notelor muzicale ale unui solfegiu* fără a-l cunoaște dinainte. Corespunde cu paralaghia din cântarea psaltică neobizantină (v. bizantină, muzică). Sin. (înv.) solfiare.

Intrare: solfegiere
solfegiere substantiv feminin
  • silabație: -gi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solfegiere
  • solfegierea
plural
  • solfegieri
  • solfegierile
genitiv-dativ singular
  • solfegieri
  • solfegierii
plural
  • solfegieri
  • solfegierilor
vocativ singular
plural
Intrare: solfegia
  • silabație: -gi-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • solfegia
  • solfegiere
  • solfegiat
  • solfegiatu‑
  • solfegiind
  • solfegiindu‑
singular plural
  • solfegia
  • solfegiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • solfegiez
(să)
  • solfegiez
  • solfegiam
  • solfegiai
  • solfegiasem
a II-a (tu)
  • solfegiezi
(să)
  • solfegiezi
  • solfegiai
  • solfegiași
  • solfegiaseși
a III-a (el, ea)
  • solfegia
(să)
  • solfegieze
  • solfegia
  • solfegie
  • solfegiase
plural I (noi)
  • solfegiem
(să)
  • solfegiem
  • solfegiam
  • solfegiarăm
  • solfegiaserăm
  • solfegiasem
a II-a (voi)
  • solfegiați
(să)
  • solfegiați
  • solfegiați
  • solfegiarăți
  • solfegiaserăți
  • solfegiaseți
a III-a (ei, ele)
  • solfegia
(să)
  • solfegieze
  • solfegiau
  • solfegia
  • solfegiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

solfegiere

  • 1. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Merge pe linia solfegierii partiturilor fără o prealabilă lectură și aprofundare a libretului. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/4.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi solfegia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

solfegia

  • 1. A executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: paralaghisi

etimologie: