soldatesc, ~ă [At: POLIZU / S și: (după ger) soldateska / Pl: ~ești a / E: fr soldatesque] 1 sf (Liv; prt; csc) Soldățime. 2 (Rar) a Care ține de soldatescă (1). 3 a (Rar) Caracteristic soldaților¹ (1). 4 a (Rar) De soldați¹ (1). 5 sn Caracter soldatesc (2).

soldățesc, ~ească a, sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ești / E: soldat¹ + -esc] 1-2 a Care aparține soldaților¹ sau armatei Si: cazon, milităresc, militar, ostășesc, (rar) marțial, (îvp) oștenesc, (înv) oștesc, slujitoresc (5-6), (reg) cătănesc, voinicesc. 3-4 a Privitor la soldați¹ sau la armată Si: cazon, milităresc, militar, ostășesc, (rar) marțial, (îvp) oștenesc, (înv) oștesc, slujitoresc (7-8), (reg) cătănesc, voinicesc. 5-6 a Specific soldaților¹ și armatei Si: cazon, milităresc, militar, ostășesc, (rar) marțial, (îvp) oștenesc, (înv) oștesc, slujitoresc (9-10), (reg) cătănesc, voinicesc. 7-8 a Ca al soldaților¹, ca în armată Si: cazon, milităresc, militar, ostășesc, (rar) marțial, (îvp) oștenesc, (înv) oștesc, slujitoresc (11-12), (reg) cătănesc, voinicesc. 9 sfa (Trs; Mun) Dans popular executat de bărbați. 10 Melodie după care se execută dansul sodățeasca (9).

SOLDĂȚÉSC, -EÁSCĂ, soldățești, adj. De soldat; militar, ostășesc. Cîntece soldățești.

SOLDĂȚÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru soldați; de soldat; ostășesc. Haine ~ești. /soldat + suf. ~esc

soldățesc a. de soldat.

1) soldățésc, -eáscă adj. De soldat: uniformă soldățească.

soldățésc adj. m., f. soldățeáscă; pl. m. și f. soldățéști

soldățésc adj. m., f. soldățeáscă; pl. m. și f. soldățéști

SOLDĂȚÉSC adj. v. militar.

SOLDĂȚESC adj. cazon, militar, milităresc, ostășesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) oștenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.)