soldățesc, ~ească a, sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ești / E: soldat¹ + -esc] 1-2 a Care aparține soldaților¹ sau armatei Si: cazon, milităresc, militar, ostășesc, (rar) marțial, (îvp) oștenesc, (înv) oștesc, slujitoresc (5-6), (reg) cătănesc, voinicesc. 3-4 a Privitor la soldați¹ sau la armată Si: cazon, milităresc, militar, ostășesc, (rar) marțial, (îvp) oștenesc, (înv) oștesc, slujitoresc (7-8), (reg) cătănesc, voinicesc. 5-6 a Specific soldaților¹ și armatei Si: cazon, milităresc, militar, ostășesc, (rar) marțial, (îvp) oștenesc, (înv) oștesc, slujitoresc (9-10), (reg) cătănesc, voinicesc. 7-8 a Ca al soldaților¹, ca în armată Si: cazon, milităresc, militar, ostășesc, (rar) marțial, (îvp) oștenesc, (înv) oștesc, slujitoresc (11-12), (reg) cătănesc, voinicesc. 9 sfa (Trs; Mun) Dans popular executat de bărbați. 10 Melodie după care se execută dansul sodățeasca (9).