solda [At: DDRF / Pzi: ~dez / E: fr solder] 1 vt (Îdt; c. i. solduri¹) A calcula (1). 2 vr (Fig; d. acțiuni, de obicei cu rezultate nesatisfăcătoare; udp. „cu”) A se încheia cu … 3 vr (Fig; d. acțiuni; de obicei cu rezultate nesatisfăcătoare; udp „cu”) A avea drept rezultat … 4 vt (Asr; c. i. datorii, socoteli etc.) A plăti. 5 vt (Îdt; c. i. o sumă de bani) A plăti. 6 vt A vinde cu preț redus mărfuri rămase nevândute.

SOLDA, soldez, vb. I. Tranz. 1. A calcula diferența dintre debitul și creditul unui cont; a face soldul. ♦ Refl. Fig. (Despre acțiuni) A se încheia cu... (mai ales cu un insucces), a avea drept rezultat... (mai ales unul nesatisfăcător). Tratativele s-au soldat cu un eșec. 2. A vinde (mărfuri) cu reducere de preț. 3. A lichida (o datorie).

SOLDA vb. I. tr. 1. A calcula un sold. ♦ refl. (Fig.) A se încheia cu..., a avea ca rezultat. 2. A vinde cu un preț mai redus (o marfă). 3. A lichida, a plăti o datorie. [< fr. solder].

SOLDA vb. I. tr. 1. a calcula un sold. 2. a vinde cu preț redus (o marfă). 3. a lichida, a plăti o datorie. II. refl. (fig.) a se încheia cu..., a avea ca rezultat. (< fr. solder, it. soldare)

A SOLDA ~ez tranz. 1) A calcula punând în valoare soldul unui cont. 2) (mărfuri rămase nevândute) A vinde cu preț redus. 3) (datorii) A face să nu existe; a lichida; a achita. /<fr. solder

A SE SOLDA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre operații financiare) A se încheia cu un sold. 2) fig. (despre tratative, discuții, activități, eforturi etc.) A avea drept rezultat. /<fr. solder

soldà v. 1. a da solda trupelor; 2. a încheia un compt.

ȘOALDĂ, șoalde, s. f. 1. (Fam.; în expr.) (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. – Cf. săs. šölt „datorie bănească; vină”.

sold² sn vz soldă

soldă sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) sold sn / S și: (înv) shold / Pl: ~de / E: fr solde] 1 Retribuție plătită militarilor și personalului civil din armată. 2 (Îlpp) În (sau din ori, rar, la) ~da cuiva (sau a ceva) La dispoziția cuiva (sau a ceva). 3 (Îal) Pentru a susține pe cineva (sau ceva) ori interesele acestora. 4 (Îal) În avantajul cuiva (sau a ceva). 5 (Îal) În folosul cuiva (sau a ceva). 6 (Îe) A fi în ~da cuiva A susține cauza cuiva din interes material. 7 (Reg) Salariu (1).

șoaldă sf [At: VALIAN, V. / V: (îvr) șol~ / Pl: ~de / E: ns cf săs šōlt, šūlt „datorie bănească; vină”] 1 (Pfm; îe) A umbla (sau, rar, a face) cu ~da A recurge la vicleșuguri. 2 (Pfm; îae) A recurge la minciuni. 3 Momeală artificială folosită de pescari în apele repezi.

șoldă sf vz șoaldă

ȘOALDĂ, șoalde, s. f. 1. (În expr.) ◊ (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. – Cf. săs. solt „datorie bănească; vină”.

SOLDĂ, solde, s. f. Salariu plătit soldaților și ofițerilor. Îi trîntise [pe soldați] prin gloduri, le furase mîncarea și solda. CAMILAR, N. I 397. Ostașii lui Ion-vodă, din care cei mai mulți fără soldă, aveau drept impuls perspectiva predei (= prăzii). HASDEU, I. V. 123. ◊ Expr. A fi în solda cuiva = a susține cauza cuiva din interes material (și nu din convingere). Nu sîntem chiar așa de sălbateci!... Nu avem revoluționari care se tocmesc în solda cutărui sau cutărui grup petrolifer. C. PETRESCU, A. 411.

ȘOALDĂ s. f. 1. (Mai ales în expr.) (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu vicleșug, cu minciuni; a umbla cu fofîrlica, v. fofîrlică. După semn aflam îndată, noi cei de afară, care și-a ținut cuvîntul și care ne-a umblat cu șoalda. C. PETRESCU, Î. II 136. Cugeta că mai cu marghiolii, mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109. Să te pui pe lucru, nu șagă, iar nu să umbli numai cu șoalda și cu înșelăciuni. CONTEMPORANUL, IV 505. 2. Momeală artificială folosită de pescari în apele repezi.

SOLDĂ s.f. 1. Salariul plătit militarilor. 2. A fi în solda cuiva = a fi plătit de cineva pentru a face un anumit lucru. [< fr. solde, cf. it. soldo – ban].

SOLDĂ s. f. 1. salariul plătit militarilor. 2. a fi în ~ a cuiva = a fi plătit de cineva pentru a face un anumit lucru. (< fr. solde)

SOLDĂ ~e f. Salariu plătit soldaților mercenari; simbrie. ◊ A fi în ~a cuiva a susține pe cineva nu din convingere, ci urmărind interese materiale. /<fr. solde

ȘOALDĂ ~e f. rar Momeală artificială folosită la pescuitul în apele repezi. ◊ (A umbla) cu ~a (a umbla) cu șmecherii, cu înșelăciuni, cu șiretlicuri. /cf. săs. šolt, šult

soldă f. leafă, în special a soldaților.

șoaldă f. înșelăciune (în jocul cu arșice): a umbla cu șoalda, a căuta să păcălească (lit. a umbla șoldiș).

*sóldă f., pl. e (fr. solde, d. it. soldo, gologan de 5, d. lat. solidus, 1. solid, 2. o monetă de aur. V. jold, joĭmir). Leafă la soldațĭ și ofițerĭ. Iron. A fi în solda cuĭva, a fi plătit de el.

1)* soldéz v. tr. (fr. solder, it. soldare). Rar. Plătesc solda: a solda niște trupe, niște spionĭ.

2)* soldez v. tr. (fr. solder, d. it. saldare, confundat cu precedentu). Com. Achit restu: a solda un cont. Pin anal. Vînd cu reducere ca să mă scap de ĭa: a solda niște marfă.

șoáldă f., pl. inuz. e (sas. scholt, germ. schuld, vină, abatere din drumu drept. V. șoltic). Fam. A umbla cu șoalda, a umbla cu fofîrlica, a căuta să’nșelĭ orĭ să te substragĭ de la muncă.

solda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. soldez, 3 soldează; conj. prez. 1 sg. să soldez, 3 să soldeze

solda (a ~) vb., ind. prez. 3 soldează

solda vb., ind. prez. 1 sg. soldez, 3 sg. și pl. soldează

soldă s. f., g.-d. art. soldei; pl. solde

șoaldă (fam.) s. f., g.-d. art. șoaldei; pl. șoalde

soldă s. f., g.-d. art. soldei; pl. solde

șoaldă (fam.) s. f., g.-d. art. șoaldei; pl. șoalde

soldă s. f., g.-d. art. soldei; pl. solde

șoaldă s. f., g.-d. art. șoaldei; pl. șoalde

soldă.

soldez.

SOLDA vb. a se încheia, a se sfârși, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eșec.)

SOLDA vb. a se încheia, a se sfîrși, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eșec.)

SOLDĂ s. (MIL.) leafă.

SOLDĂ s. (MIL.) leafă.

șoaldă (-de), s. f. – Înșelăciune, vicleșug. Probabil din germ. Schuld „vină”, prin mijlocirea săs. scholt (Lacea, Dacor., III, 745). – Der. șoldiu, adj. (urît, dezagreabil), care a ajuns să se confunde cu șoldiu „deșelat”; șoltic, s. m. (ștrengar, șmecher); șolticărie, s. f. (minciună, înșelătorie).