17 definiții pentru solariu solar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLÁRIU, solarii, s. n. 1.. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare. 2. (Mai ales la pl.; în forma solar) Teren agricol, împrejmuit și acoperit cu folii transparente de polietilenă, pentru cultivarea legumelor și zarzavaturilor timpurii. [Var.: solár (pl. solare) s. n.] – Din fr., lat. solarium.

solariu1 sn [At: SCÂNTEIA 1952, nr. 2393 / V: solar / Pl: ~ii / E: fr, lat solarium] 1 Spațiu (într-o clădire, pe o plajă naturală sau artificială etc.) destinat băilor de soare, de obicei amenajat cu instalații anexe (cabine, dușuri etc.). 2 (Mpl) Spațiu (în apropierea locuințelor, în parcuri) amenajat cu leagăne, tobogane etc. și destinat pentru joaca copiilor. 3 (Mpl) Teren agricol, împrejmuit și acoperit cu folii de polietilenă transparentă, folosit pentru cultivarea plantelor și legumelor timpurii.

SOLÁRIU, solarii, s. n. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare. – Din fr., lat. solarium.

SOLÁRIU, solarii, s. n. Teren sau încăpere specială unde se fac băi de soare. În numeroase puncte ale raionului, mîna gospodărească a omului muncitor a făcut să înflorească zone de verdeață și solarii pentru copii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2752.

SOLÁRIU s.n. Terasă sau acoperiș plat situat în partea de sus a unei case romane. ♦ Teren, terasă, încăpere special amenajată pentru băi de soare. [Pron. -riu. / < fr., lat. solarium].

SOLÁRIU s. n. 1. terasă, acoperiș plat în partea de sus a unei case romane. 2. teren, terasă special amenajată pentru băi de soare. 3. loc de expunere la insolație a unor plante din grădinile botanice. (< fr., lat. solarium)

SOLÁRIU ~i n. Loc special amenajat unde se fac băi de soare. /<fr., lat. solarium

solar3, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr solaire, lat solaris] 1 a Care ține de soare3 (1) Si: (înv) soresc (1). 2 a Care aparține soarelui3 (1) Si: (înv) soresc (2). 3 a Care este caracteristic soarelui3 (1) Si: (înv) soresc (3). 4 a Care se referă la soare3 (1) Si: (înv) soresc (4). 5 a Care provine de la soare3 (1) Si: (înv) soresc (5). 6 a (Îs) An ~ Interval de timp de 365 de zile, 6 ore, 9 minute și 9 secunde în care pământul efectuează o revoluție completă în jurul soarelui3 Si: an sideral. 7 a (Îs) Zi ~ă Interval de timp dintre două treceri succesive ale soarelui3 la meridian Si: zi siderală. 8 a (Înv; îs) Microscop ~ Telescop. 9 a (Rar) Al aștrilor Si: sideral, stelar. 10-11 a, av (Pan) Asemănător cu soarele3 (1).

solar1 sm [At: (a. 1706) URICARIUL, II, 113 / Pl: ~i / E: bg солар] (Îrg) Negustor de sare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

soláriu (spațiu pentru băi de soare) [riu pron. rĭu] s. n., art. soláriul; pl. solárii, art. soláriile (-ri-i-)

soláriu s. n. [-riu pron. -riu], art. soláriul; pl. solárii, art. soláriile (sil. -ri-i-)

*solár2 (seră) s. n., pl. soláre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOLÁR, -Ă, (< fr., lat.) adj., s. n. 1. Care aparține Soarelui, referitor la Soare (ex. activitate s., coroană s., erupție s., furtună s., pete s., timp s., zi s. etc.). ◊ Radiație s. = radiație emisă de Soare, care cuprinde componente din toate domeniile spectrale ale radiației electromagnetice, îndeosebi ale luminii. O parte a r.s. este absorbită de atmosferă, încălzind-o sau ionizând-o, o altă parte (r.s. difuză) este împrăștiată de moleculele aerului sau ale vaporilor de apă, de pulberi etc., iar cea mai mare parte (r.s. directă) ajunge pe suprafața Pământului. Sistemul s. = sistemul planetar. 2. S. n. Solariu.

Intrare: solariu
  • pronunție: solarĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solariu
  • solariul
  • solariu‑
plural
  • solarii
  • solariile
genitiv-dativ singular
  • solariu
  • solariului
plural
  • solarii
  • solariilor
vocativ singular
plural
solar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solar
  • solarul
  • solaru‑
plural
  • solare
  • solarele
genitiv-dativ singular
  • solar
  • solarului
plural
  • solare
  • solarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

solariu solar

  • 1. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • În numeroase puncte ale raionului, mîna gospodărească a omului muncitor a făcut să înflorească zone de verdeață și solarii pentru copii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2752.
      surse: DLRLC
  • 2. Terasă sau acoperiș plat situat în partea de sus a unei case romane.
    surse: DN
  • 3. mai ales la plural Teren agricol, împrejmuit și acoperit cu folii transparente de polietilenă, pentru cultivarea legumelor și zarzavaturilor timpurii.
    surse: DEX '09
    • comentariu Pentru acest sens se folosește forma solar.
      surse: DEX '09 DOOM 2
  • 4. Loc de expunere la insolație a unor plante din grădinile botanice.
    surse: MDN '00

etimologie: