sofran sm vz șofran¹

ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran.

safran¹ sm vz șofran¹ corectată

săfran sm vz șofran¹

șofran¹ sm [At: MARDARIE, L. 162 / V: (înv) saf~, săf~, șaf~, (îvr) sofron, ~flan, (îrg) so~ / Pl: ~i / E: slv шафранъ cf ger Safran, fr safran] 1 (Șîc ~-bun, ~ galben, ~-de-grădină, ~-primăvăratic) Plantă erbacee cu bulbi, cu frunze lungi și înguste și cu flori violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță folosită drept condiment, medicament sau colorant (Crocus sativus). 2 (Șîc ~-de- primăvară) Plantă erbacee cu bulbi, cu flori galbene, albe sau violete, care înflorește primăvara timpuriu Si: brândușă-de-primăvară, șofrănel (3) (Crocus heuffelianus). 3 (Șîc ~-de-toamnă) Plantă erbacee cu bulbi, cu flori albastre-liliachii, care înflorește toamna Si: șofrănel (1) (Crocus banaticus). 4 Plantă erbacee cu bulbi, cu flori liliachii-violacee, maculate sub vârf (Crocus vernus). 5 (Șîc ~-galben) Mică plantă erbacee cu flori galbene-aurii Si: brândușă-galbenă (Crocus moesiacus). 6 (Șîc ~-vărgat) Plantă erbacee cu bulbi comestibili, cu flori albe sau albăstrui Si: brândușă-albă, șofrănel (4) (Crocus variegatus). 7 (Șîc ~-de-grădină, ~-neadevărat, ~-prost, ~-roșu, ~-sălbatic) Șofrănaș (Carthamus tinctorius). 8 (Prc) Floarea uscată (și pisată) a unora dintre plantele de șofran (1-7) folosită drept condiment sau medicament. 9 (Pex) Substanță de culoare galbenă, obținută din floarea unora dintre plantele de șofran (1-7), folosită drept colorant.

șofran² sm [At: CADE / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~i / E: ns cf șofrac] (Orn; reg) Codălbiță (Lanius collurio).

ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran.

ȘAFRÁN s. n. v. șofran.

ȘOFRÁN s. n. 1. Mică plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din ale căror stigmate se extrage o substanță aromatică și colorantă, întrebuințată în medicină, în industrie etc. (Crocus sativus); substanță colorantă de culoare galbenă, extrasă din stigmatele acestei plante. Gospodinele adesea colorează untul cu șofran. PAMFILE, I. C. 23. Ca să aibă culoarea galbenă, multe femei pun în aluat zamă de șofran. ȘEZ. VII 34. 2. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și florile liliachii în formă de pîlnie (Colchium autumnale). – Variantă: șafrán (NEGRUZZI, S. II 37) s. n.

ȘOFRÁN ~i m. 1) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cultivată pentru substanța care se extrage din florile ei violete. 2) Substanță colorantă obținută din florile acestei plante și folosită în diferite scopuri (alimentare, industriale și medicinale). 3) și adjectival Soi de mere galbene, cu dungi portocalii-roșcate, care are miez suculent și gust dulce-acriu. /<sl. šafranu

șofran n. plantă bulboasă ale cării flori uscate și pulverizate servă la colorat (Crocus sativus). [Slav. ȘAFRANŬ].

șofrán m. ca plantă și n. ca văpsea (vsl. šafranŭ, d. ar. za’feran, turc. safran, ngr. safráni; fr. germ. safran). 1. O plantă iridee bulboasă din stigmatele florilor căreĭa se scoate o văpsea galbenă întrebuințată în bucătărie (la colorat pastele ca să înșele ochĭu), în industrie și în medicină ca stomahic și emenagog (crocus sativus). Țăranu (Țiganu, mocanu) nu știe ce e șofranu, țopîrlanu nu știe ce e traĭu de om cĭoplit. 2. Altă plantă, din familia compuselor, ale căreĭ florĭ daŭ o coloare tot galbenă, de unde-ĭ și vine numele, luat de la precedenta (cártamus tinctórius).

șofrán (șo-fran) s. m., pl. șofráni

șofrán s. m. (sil. -fran), pl. șofráni

ȘOFRÁN s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofrănel, brândușă albă. 2. (Crocus moesiacus) brândușă galbenă. 3. (Crocus banaticus) șofrănel.

ȘOFRÁN s. v. brândușă, codălbiță, sfrâncioc, șofrănaș.

ȘOFRAN-VĂRGÁT s. v. brândușă.

șofran s. v. BRÎNDUȘĂ. CODĂLBIȚĂ. SFRÎNCIOC. ȘOFRĂNAȘ.

ȘOFRAN s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofrănel, brîndușă albă. 2. (Crocus moesiacus) brîndușă galbenă. 3. (Crocus banaticus) șofrănel.

șofran-vărgat s. v. BRÎNDUȘĂ.