șofrán m. ca plantă și n. ca văpsea (vsl. šafranŭ, d. ar. za’feran, turc. safran, ngr. safráni; fr. germ. safran). 1. O plantă iridee bulboasă din stigmatele florilor căreĭa se scoate o văpsea galbenă întrebuințată în bucătărie (la colorat pastele ca să înșele ochĭu), în industrie și în medicină ca stomahic și emenagog (crocus sativus). Țăranu (Țiganu, mocanu) nu știe ce e șofranu, țopîrlanu nu știe ce e traĭu de om cĭoplit. 2. Altă plantă, din familia compuselor, ale căreĭ florĭ daŭ o coloare tot galbenă, de unde-ĭ și vine numele, luat de la precedenta (cártamus tinctórius).