SOFISM, sofisme, s. n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punctul de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; p. gener. argument, afirmație etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.

sofism sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 86 / S și: ~izm / Pl: ~e / V: (înv) ~a (Pl: ~ata) sf, ~ă (A și: sofismă) sf / Pl: ~e / E: ngr σόφισμα, lat sophisma, fr sophisme] 1 Raționament sau silogism corect din punctul de vedere al al conținutului (fiind bazat pe echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale problemelor etc.) folosit de obicei în scopul de a induce în eroare. 2 (Pgn) Argument eronat.

SOFISM, sofisme, s. n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punct de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; p. gener. argument, afirmație etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.

SOFISM, sofisme, s. n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din cel al cuprinsului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.). – Variantă: (învechit) sofismă (HASDEU, I. V. 59) s. f.

SOFISM s.n. Raționament fals din punctul de vedere al conținutului, dar aparent corect din punct de vedere formal, folosit în scopul de a induce în eroare. [< fr. sophisme, cf. gr. sophisma].

SOFISM s. n. raționament aparent corect, dar în fond incorect, construit astfel în scopul de a induce în eroare. (< fr. sophisme, lat. sophisma)

SOFISM ~e n. Raționament corect în aparență, dar fals în realitate. /<ngr. sófisma, lat. sophisma, fr. sophisme

sofism n. raționament fals dar având aparența adevărului.

sofisma sf vz sofism

sofismă sf vz sofism

SOFISMĂ s. f. v. sofism.

*sofízmă f., pl. e (vgr. sóphisma). Raționament cu aparență de adevăr și cu tendență de a înșela: școala din Elea a imaginat numeroase sofizme ca să demonstreze inexistenta mișcăriĭ. – Și sofizm n., pl. e (după fr.).

sofism s. n., pl. sofisme

sofism s. n., pl. sofisme

sofism s. n., pl. sofisme

sofism.