14 definiții pentru sofism sofismă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOFÍSM, sofisme, s. n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punctul de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; p. gener. argument, afirmație etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.

sofism sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 86 / S și: ~izm / Pl: ~e / V: (înv) ~a (Pl: ~ata) sf, (A și: sofismă) sf / Pl: ~e / E: ngr σόφισμα, lat sophisma, fr sophisme] 1 Raționament sau silogism corect din punctul de vedere al al conținutului (fiind bazat pe echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale problemelor etc.) folosit de obicei în scopul de a induce în eroare. 2 (Pgn) Argument eronat.

SOFÍSM, sofisme, s. n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punct de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; p. gener. argument, afirmație etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.

SOFÍSM, sofisme, s. n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din cel al cuprinsului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.). – Variantă: (învechit) sofísmă (HASDEU, I. V. 59) s. f.

SOFÍSM s.n. Raționament fals din punctul de vedere al conținutului, dar aparent corect din punct de vedere formal, folosit în scopul de a induce în eroare. [< fr. sophisme, cf. gr. sophisma].

SOFÍSM s. n. raționament aparent corect, dar în fond incorect, construit astfel în scopul de a induce în eroare. (< fr. sophisme, lat. sophisma)

SOFÍSM ~e n. Raționament corect în aparență, dar fals în realitate. /<ngr. sófisma, lat. sophisma, fr. sophisme

sofism n. raționament fals dar având aparența adevărului.

*sofízmă f., pl. e (vgr. sóphisma). Raționament cu aparență de adevăr și cu tendență de a înșela: școala din Elea a imaginat numeroase sofizme ca să demonstreze inexistenta mișcăriĭ. – Și sofizm n., pl. e (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sofísm s. n., pl. sofísme

sofísm s. n., pl. sofísme

Intrare: sofism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sofism
  • sofismul
  • sofismu‑
plural
  • sofisme
  • sofismele
genitiv-dativ singular
  • sofism
  • sofismului
plural
  • sofisme
  • sofismelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sofismă
  • sofisma
plural
  • sofisme
  • sofismele
genitiv-dativ singular
  • sofisme
  • sofismei
plural
  • sofisme
  • sofismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sofism sofismă

  • 1. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punctul de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: