sofism sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 86 / S și: ~izm / Pl: ~e / V: (înv) ~a (Pl: ~ata) sf, ~ă (A și: sofismă) sf / Pl: ~e / E: ngr σόφισμα, lat sophisma, fr sophisme] 1 Raționament sau silogism corect din punctul de vedere al al conținutului (fiind bazat pe echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale problemelor etc.) folosit de obicei în scopul de a induce în eroare. 2 (Pgn) Argument eronat.