18 definiții pentru sodiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÓDIU s. n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte reactiv; natriu. – Din fr. sodium.

SÓDIU s. n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte reactiv; natriu. – Din fr. sodium.

sodiu s [At: ANTONESCU, D. / E: lat, fr sodium] Element chimic din grupa metalelor alcaline, moale, alb-argintiu, foarte reactiv din punct de vedere chimic, care se găsește în natură numai sub formă de combinații Si: natriu.

SÓDIU s. n. Element chimic alcalin care este un metal moale, alb-argintiu, avînd numeroși compuși. ◊ Clorură de sodiu v. clorură. Azotat de sodiu v. azotat. Bicarbonat de sodiu v. bicarbonat.

SÓDIU s.n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, foarte reactiv; natriu. [Pron. -diu. / < fr. sodium].

SÓDIU s. n. element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, foarte reactiv; natriu. (< fr. sodium)

SÓDIU n. Metal alcalin, moale, alb-argintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, fiind întrebuințat în instalațiile nucleare, în metalurgie, ca reducător; natriu. /<lat., fr. sodium

sodiu m. metal alb, moale ca ceara, foarte oxidabil, având lustrul și coloarea argintului (descoperit în 1807 de chimistul englez Davy).

*sódiŭ n. (d. sodă; lat. științific sodium). Chim. Un corp simplu monovalent metalic care e baza sodeĭ. Nu e liber în natură, ci e supt formă de sare (clorură saŭ sare marină și sare gemă, azotat, carbonat, sulfat de sodiu). A fost izolat și numit așa de Davy la 1807. E solid, cu luciŭ argintiŭ cînd s’a tăiat de curînd și cenușiŭ cînd se oxidează. La temperatura ordinară e moale ca ceara, la O° e dur și sfărămicĭos. Se descompune violent în apă, iar în aer umed se preface răpede în sodă caustică. Are o greutate atomică de 23 și o densitate de 0,91. Se topește la 95°,6. Se numește și natriŭ. V. potasiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sodiu (natriu) [diu pron. dĭu] s. n., art. sodiul; simb. Na

sodiu [diu pron. dĭu] s. n., art. sodiul; simb. Na

sódiu s. n. [-diu pron. -díu], art. sódiul; simb. Na

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FORMALDEHIDSULFOOXILAT DE SÓDIU s. (CHIM.) rongalită.

TETRABORAT DE SÓDIU s. v. borax.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SÓDIU (< fr.) s. n. Element chimic (Na; nr. at. 11, m. at. 22,989, p. t. 97,8°C, p. f. 800°C) din grupa metalelor alcaline; este foarte răspândit în natură, dar numai sub formă de combinații. Metal moale, alb-argintiu în tăietură proaspătă, maleabil și ductil, foarte reactiv din punct de vedere chimic. În combinații este monovalent. Este un constituent esențial al tuturor țesuturilor vegetale și animale. Se obține prin electroliza clorurii de sodiu. Este întrebuințat ca reductor în chimia organică, în lămpile monocromatice cu vapori de sodiu și la obținerea unor combinații. Numeroase din sărurile sale sunt folosite în terapeutică. A fost descoperit și izolat de chimistul englez H. Davy în 1807. Sin. natriu.

Intrare: sodiu
  • pronunție: sodĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sodiu
  • sodiul
  • sodiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sodiu
  • sodiului
plural
vocativ singular
plural
Na simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Na
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sodiusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte reactiv, fiind întrebuințat în instalațiile nucleare, în metalurgie, ca reducător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    sinonime: natriu
  • comentariu simbol Na DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.