4 intrări
29 de definiții

Explicative DEX

SOCATĂ, socate, s. f. Băutură răcoritoare preparată din flori de soc, zahăr, lămâie și apă. – Soc + suf. -ată.

ȘOCAT, -Ă, șocați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a suferit un șoc (2). 2. Adj. Impresionat în mod neplăcut, contrariat. – V. șoca.

ȘOCAT, -Ă, șocați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a suferit un șoc (2). 2. Adj. Impresionat în mod neplăcut, contrariat. – V. șoca.

socată sf [At: DLR / Pl: ~te / E: soc + -ată] Băutură răcoritoare preparată prin fermentare din flori de soc, zahăr, lămâie și apă.

șoacăț2 sm [At: CIHAC II, 391 / V: (reg) șoc~, șocât, șocâte, șocâț, șochete, șochieț, șocot, șocoț (A și: ~coț) sm, șocâtă sf / Pl: ~i / E: nct] (Zlg; reg) 1-5 Șobolan (1-5). 6-11 Șoarece (1-6).

șocat, ~ă [At: DM / Pl: ~ați, ~e / E: șoca] 1 a Impresionat (în mod neplăcut). 2 a Contrariat prin vorbe, gesturi, atitudini etc. 3-4 smf, a (Persoană) care a suferit un șoc1 (5). 5 a (Spc) Dezechilibrat psihic.

șocăț sm vz șoacăț2

șocât sm vz șoacăț2

șocâte sm vz șoacăț2

șocâț sm vz șoacăț2

șochete sm vz șoacăț2

șochieț sm vz șoacăț2

șocot sm vz șoacăț2

șocoț sm vz șoacăț2

SOCATĂ, socate, s. f. Băutură răcoritoare preparată din flori de soc. – Soc + suf. -ată.

ȘOACĂȚ, șoacăți, s. m. 1. (Regional) Șobolan. 2. Nume de ocară dat străinilor și în special nemților. V. liftă (1). Decît să-și bată capul cu toți șoacății Bucureștilor, mai bine asculta la Turnu de sfaturile coanei Aglaia Surduc. BASSARABESCU, S. N. 177. – Variantă: (2, rar) șoacăță, șoacățe (HOGAȘ, DR. II 174, ALECSANDRI, T. 71), s. f.

ȘOCAT, -Ă, șocați, -te, adj. (Franțuzism) Impresionat în mod neplăcut, contrariat.

șoacăță f. 1. șobolan; 2. fam. neamț, ungurean, catolic în genere: s’au adunat vr’o trei șoacățe AL. [Origină necunoscută].

șocîte m. (ung.?). Olt. Guzgan orĭ șoarice (V. la puĭez).

Ortografice DOOM

socată s. f., g.-d. art. socatei; pl. socate

șoacăț (reg.; peior.) s. m., pl. șoacăți

*socată s. f., g.-d. art. socatei; pl. socate

șoacăț (reg., fam.) s. m., pl. șoacăți

socată s. f., pl. socate

șoacăț s. m., pl. șoacăți

Etimologice

șoacăț (-ți), s. m. – 1. Șoarece. – 2. German, neamț (nume injurios, dat și altor străini din Europa de V.). – Var. șoacăță, (1) socîț. Origine incertă, poate expresivă cf. sb. šokac „sîrb catolic”, pe care Candrea îl propune ca etimon al rom., dar care nu poate explica primul sens din rom. Legătura cu slov. štakor „șoarece” (Cihac, II, 391) este îndoielnică. Pentru var., cf. Byck-Graur 26. – Der. șocățesc, adj. (nemțesc; occidental; ciudat); șocăție, s. f. (limbă pocită). Cf. șogan, șonț.

Sinonime

ȘOACĂȚ s. v. guzgan, șoarece, șobolan.

ȘOCAT adj. v. contrariat.

șoacăț s. v. GUZGAN. ȘOARECE. ȘOBOLAN.

ȘOCAT adj. contrariat, vexat, (fig.) izbit. (Un om ~.)

Intrare: socată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socată
  • socata
plural
  • socate
  • socatele
genitiv-dativ singular
  • socate
  • socatei
plural
  • socate
  • socatelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șoacăț (șobolan)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoacăț
  • șoacățul
  • șoacățu‑
plural
  • șoacăți
  • șoacății
genitiv-dativ singular
  • șoacăț
  • șoacățului
plural
  • șoacăți
  • șoacăților
vocativ singular
  • șoacățule
  • șoacățe
plural
  • șoacăților
șocăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șocâte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șocât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șocâț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șochete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șochieț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șocot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șocoț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șocat (adj.)
șocat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șocat
  • șocatul
  • șocatu‑
  • șocată
  • șocata
plural
  • șocați
  • șocații
  • șocate
  • șocatele
genitiv-dativ singular
  • șocat
  • șocatului
  • șocate
  • șocatei
plural
  • șocați
  • șocaților
  • șocate
  • șocatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șocată
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șocată
  • șocata
plural
  • șocate
  • șocatele
genitiv-dativ singular
  • șocate
  • șocatei
plural
  • șocate
  • șocatelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

socată, socatesubstantiv feminin

  • 1. Băutură răcoritoare preparată din flori de soc, zahăr, lămâie și apă. DEX '09
etimologie:
  • Soc + -ată. DEX '98 DEX '09

șoacăț, șoacățisubstantiv masculin

șocat, șocatăadjectiv

etimologie:
  • vezi șoca DEX '09 DEX '98

șocat, șocațisubstantiv masculin
șocată, șocatesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a suferit un șoc (2.). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi șoca DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.