2 intrări

  • smuncire
  • smuci smâci smânci smunci zmunci zmuci zmânci zmâci

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMÂCÍ vb. IV v. smuci.

SMÂNCÍ vb. IV v. smuci.

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati.

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati.

SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

zmunși[1] v vz smuci

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta muși din definiția principală, tipărită însă greșit și singura pentru care nu există o referință încrucișată în MDA2 — LauraGellner

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. (Și în forma smunci) 1. Tranz. A trage brusc și cu putere (ceva sau pe cineva), mai ales pentru a deplasa sau pentru a scoate din locul unde se află. În mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea cu tutun. I se prinse capacul de colțul buzunarului, însă o smunci cu toată furia. SAHIA, N. 77. Smuci șapca și-o aruncă mototol în fundul bărcii. BART, E. 189. Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos. ISPIRESCU, L. 100. Odată-i și smuncește buzduganul din mînă și fuga cu el. CREANGĂ, P. 57. ◊ Refl. Natalia se smuci îmbufnată din brațul Vitaliei. STĂNOIU, C. I. 197. ♦ Intranz. (Despre arme de foc, mai ales despre puști) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde e prins sau legat; a se zbate. Sfîrșește odată cu iarăși și iarăși, Cloco!... se smuncea Stroe Vardaru să-și scuture brațul de lipicioasa strînsoare. C. PETRESCU, A. R. 29. Cerbul se smucește Și vrea din nou să fugă. EFTIMIU, Î. 141. Se smucește să scape din îmbrățișare. REBREANU, I. 17. – Variante: smîcí (ISPIRESCU, U. 45, TEODORESCU, P. P. 363), smîncí (PAMFILE, A. R. 172, GOROVEI, C. 89), smuncí vb. IV.

A SE SMUCÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A produce mișcări bruște și convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se zbate. /<sl. smuțati, smykati

A SMUCÍ ~ésc 1. tranz. (obiecte) A trage brusc și cu putere pentru a scoate sau pentru a schimba locul de aflare. 2. intranz. (despre arme de foc, mecanisme etc.) A avea recul; a recula. /<sl. smuțati, smykati

smâ(n)ci v. a smuci: inima îi se smânci din loc NEGR.

smicì v. a smuci: ușile se smicesc BĂLC.

smu(n)cì v. 1. a smulge deodată: clopotul din turn smuncește AL.; 2. a fi neastâmpărat (de cai). [Și smâncì, smicì, smuncì = slav. SMUČATI, a răpi].

arată toate definițiile

Intrare: smuncire
smuncire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smuncire
  • smuncirea
plural
  • smunciri
  • smuncirile
genitiv-dativ singular
  • smunciri
  • smuncirii
plural
  • smunciri
  • smuncirilor
vocativ singular
plural
Intrare: smuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smuci
  • smucire
  • smucit
  • smucitu‑
  • smucind
  • smucindu‑
singular plural
  • smucește
  • smuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smucesc
(să)
  • smucesc
  • smuceam
  • smucii
  • smucisem
a II-a (tu)
  • smucești
(să)
  • smucești
  • smuceai
  • smuciși
  • smuciseși
a III-a (el, ea)
  • smucește
(să)
  • smucească
  • smucea
  • smuci
  • smucise
plural I (noi)
  • smucim
(să)
  • smucim
  • smuceam
  • smucirăm
  • smuciserăm
  • smucisem
a II-a (voi)
  • smuciți
(să)
  • smuciți
  • smuceați
  • smucirăți
  • smuciserăți
  • smuciseți
a III-a (ei, ele)
  • smucesc
(să)
  • smucească
  • smuceau
  • smuci
  • smuciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smâci
  • smâcire
  • smâcit
  • smâcitu‑
  • smâcind
  • smâcindu‑
singular plural
  • smâcește
  • smâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smâcesc
(să)
  • smâcesc
  • smâceam
  • smâcii
  • smâcisem
a II-a (tu)
  • smâcești
(să)
  • smâcești
  • smâceai
  • smâciși
  • smâciseși
a III-a (el, ea)
  • smâcește
(să)
  • smâcească
  • smâcea
  • smâci
  • smâcise
plural I (noi)
  • smâcim
(să)
  • smâcim
  • smâceam
  • smâcirăm
  • smâciserăm
  • smâcisem
a II-a (voi)
  • smâciți
(să)
  • smâciți
  • smâceați
  • smâcirăți
  • smâciserăți
  • smâciseți
a III-a (ei, ele)
  • smâcesc
(să)
  • smâcească
  • smâceau
  • smâci
  • smâciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smânci
  • smâncire
  • smâncit
  • smâncitu‑
  • smâncind
  • smâncindu‑
singular plural
  • smâncește
  • smânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smâncesc
(să)
  • smâncesc
  • smânceam
  • smâncii
  • smâncisem
a II-a (tu)
  • smâncești
(să)
  • smâncești
  • smânceai
  • smânciși
  • smânciseși
a III-a (el, ea)
  • smâncește
(să)
  • smâncească
  • smâncea
  • smânci
  • smâncise
plural I (noi)
  • smâncim
(să)
  • smâncim
  • smânceam
  • smâncirăm
  • smânciserăm
  • smâncisem
a II-a (voi)
  • smânciți
(să)
  • smânciți
  • smânceați
  • smâncirăți
  • smânciserăți
  • smânciseți
a III-a (ei, ele)
  • smâncesc
(să)
  • smâncească
  • smânceau
  • smânci
  • smânciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smunci
  • smuncire
  • smuncit
  • smuncitu‑
  • smuncind
  • smuncindu‑
singular plural
  • smuncește
  • smunciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smuncesc
(să)
  • smuncesc
  • smunceam
  • smuncii
  • smuncisem
a II-a (tu)
  • smuncești
(să)
  • smuncești
  • smunceai
  • smunciși
  • smunciseși
a III-a (el, ea)
  • smuncește
(să)
  • smuncească
  • smuncea
  • smunci
  • smuncise
plural I (noi)
  • smuncim
(să)
  • smuncim
  • smunceam
  • smuncirăm
  • smunciserăm
  • smuncisem
a II-a (voi)
  • smunciți
(să)
  • smunciți
  • smunceați
  • smuncirăți
  • smunciserăți
  • smunciseți
a III-a (ei, ele)
  • smuncesc
(să)
  • smuncească
  • smunceau
  • smunci
  • smunciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmunci
  • zmuncire
  • zmuncit
  • zmuncitu‑
  • zmuncind
  • zmuncindu‑
singular plural
  • zmuncește
  • zmunciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmuncesc
(să)
  • zmuncesc
  • zmunceam
  • zmuncii
  • zmuncisem
a II-a (tu)
  • zmuncești
(să)
  • zmuncești
  • zmunceai
  • zmunciși
  • zmunciseși
a III-a (el, ea)
  • zmuncește
(să)
  • zmuncească
  • zmuncea
  • zmunci
  • zmuncise
plural I (noi)
  • zmuncim
(să)
  • zmuncim
  • zmunceam
  • zmuncirăm
  • zmunciserăm
  • zmuncisem
a II-a (voi)
  • zmunciți
(să)
  • zmunciți
  • zmunceați
  • zmuncirăți
  • zmunciserăți
  • zmunciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmuncesc
(să)
  • zmuncească
  • zmunceau
  • zmunci
  • zmunciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmuci
  • zmucire
  • zmucit
  • zmucitu‑
  • zmucind
  • zmucindu‑
singular plural
  • zmucește
  • zmuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmucesc
(să)
  • zmucesc
  • zmuceam
  • zmucii
  • zmucisem
a II-a (tu)
  • zmucești
(să)
  • zmucești
  • zmuceai
  • zmuciși
  • zmuciseși
a III-a (el, ea)
  • zmucește
(să)
  • zmucească
  • zmucea
  • zmuci
  • zmucise
plural I (noi)
  • zmucim
(să)
  • zmucim
  • zmuceam
  • zmucirăm
  • zmuciserăm
  • zmucisem
a II-a (voi)
  • zmuciți
(să)
  • zmuciți
  • zmuceați
  • zmucirăți
  • zmuciserăți
  • zmuciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmucesc
(să)
  • zmucească
  • zmuceau
  • zmuci
  • zmuciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmânci
  • zmâncire
  • zmâncit
  • zmâncitu‑
  • zmâncind
  • zmâncindu‑
singular plural
  • zmâncește
  • zmânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmâncesc
(să)
  • zmâncesc
  • zmânceam
  • zmâncii
  • zmâncisem
a II-a (tu)
  • zmâncești
(să)
  • zmâncești
  • zmânceai
  • zmânciși
  • zmânciseși
a III-a (el, ea)
  • zmâncește
(să)
  • zmâncească
  • zmâncea
  • zmânci
  • zmâncise
plural I (noi)
  • zmâncim
(să)
  • zmâncim
  • zmânceam
  • zmâncirăm
  • zmânciserăm
  • zmâncisem
a II-a (voi)
  • zmânciți
(să)
  • zmânciți
  • zmânceați
  • zmâncirăți
  • zmânciserăți
  • zmânciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmâncesc
(să)
  • zmâncească
  • zmânceau
  • zmânci
  • zmânciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmâci
  • zmâcire
  • zmâcit
  • zmâcitu‑
  • zmâcind
  • zmâcindu‑
singular plural
  • zmâcește
  • zmâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmâcesc
(să)
  • zmâcesc
  • zmâceam
  • zmâcii
  • zmâcisem
a II-a (tu)
  • zmâcești
(să)
  • zmâcești
  • zmâceai
  • zmâciși
  • zmâciseși
a III-a (el, ea)
  • zmâcește
(să)
  • zmâcească
  • zmâcea
  • zmâci
  • zmâcise
plural I (noi)
  • zmâcim
(să)
  • zmâcim
  • zmâceam
  • zmâcirăm
  • zmâciserăm
  • zmâcisem
a II-a (voi)
  • zmâciți
(să)
  • zmâciți
  • zmâceați
  • zmâcirăți
  • zmâciserăți
  • zmâciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmâcesc
(să)
  • zmâcească
  • zmâceau
  • zmâci
  • zmâciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smuci smâci smânci smunci zmunci zmuci zmânci zmâci

  • 1. tranzitiv A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • În mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea cu tutun. I se prinse capacul de colțul buzunarului, însă o smunci cu toată furia. SAHIA, N. 77.
      surse: DLRLC
    • Smuci șapca și-o aruncă mototol în fundul bărcii. BART, E. 189.
      surse: DLRLC
    • Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos. ISPIRESCU, L. 100.
      surse: DLRLC
    • Odată-i și smuncește buzduganul din mînă și fuga cu el. CREANGĂ, P. 57.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Natalia se smuci îmbufnată din brațul Vitaliei. STĂNOIU, C. I. 197.
      surse: DLRLC
    • 1.1. intranzitiv (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: recula
  • 2. reflexiv A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Sfîrșește odată cu iarăși și iarăși, Cloco!... se smuncea Stroe Vardaru să-și scuture brațul de lipicioasa strînsoare. C. PETRESCU, A. R. 29.
      surse: DLRLC
    • Cerbul se smucește Și vrea din nou să fugă. EFTIMIU, Î. 141.
      surse: DLRLC
    • Se smucește să scape din îmbrățișare. REBREANU, I. 17.
      surse: DLRLC

etimologie: