smolit, ~ă a [At: NEAGOE, ÎNV. 120/10 / V: zm~ / Pl: ~iți, ~e / E: smoli] 1 Acoperit cu smoală (1). 2 (Pan) Înnegrit. 3 (Pan) Murdar. 4 (Înv; pfm; d. pielea sau fața oamenilor) Brunet (2). 5 (Înv; pfm; pex; d. oameni) Cu pielea (feței) brunetă. 6 (Înv; pfm; fig) Supărat. 7 (Îrg) Palid. 8 (Reg; d. oameni) Blond.

SMOLIT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns cu smoală topită; cătrănit. V. gudronat. [Ținea] între arătător și degetul cel mare firele de ață smolită, pe care le trecea pe urma sulei cu care găurise talpa. ARDELEANU, D. 23. [Sihastrul] văzu că vine pe apă un sicriaș smolit și încleit bine. ISPIRESCU, L. 146. Corăbioară neagră și smolită. TEODORESCU, P. P. 85. 2. Oacheș, brunet. Două femei care ieșiseră în poartă și tăifăsuiau l-au văzut pe bătrîn mergînd lîngă un băiat tînăr, cu mustață mică și cu obraz smolit. PAS, Z. I 203. O femeie smolită la față, trecută de patruzeci de ani, cu obrajii veștezi, cu ochii triști, se arătă. SADOVEANU, O. III 591. Șade un bătrîn vestit, Cu chip aspru și smolit. TEODORESCU, P. P. 478.

SMOLIT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este uns cu smoală. Scândură ~tă. 2) (despre oameni) Care are părul negru și pielea de culoare închisă; negricios; oacheș; brunet. ~ la față. /v. a smoli

smolit a. oacheș: pe fața lui cea smolită NEGR.

smolít, -ă adj. Uns cu smoală. Fig. Oacheș saŭ cu pelea ca de Țigan: om smolit la față, față smolită.

smoli [At: SIMION DASC. LET., 57/35 / V: (înv) zm~ / Pzi: ~lesc / E: smoală] 1-2 vtrp A (se) acoperi cu smoală (1) topită. 3-4 vtr (Îvp; d. fața omului) A deveni sau a face să devină pământiu. 5-6 vtr (Îvp; pex; d. oameni) A dobândi sau a face să dobândească culoare închisă la față Si: a (se) înnegri. 7 vr (Reg) A se păta. 8 vr (Reg) A se murdări. 9 vr (Reg; d. hornuri) A se acoperi cu funingine topită. 10-11 vt(a) (Trs; c. i. laptele) A smântâni (1-2). 12-13 vir (Reg; d. lapte) A face smântână (1).

zmoli v vz smoli

zmolit, ~ă a vz smolit

zmoli vb. IV. v. smoli.

zmolit, -ă adj. v. smolit.

SMOLI, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge cu smoală topită; a cătrăni. V. gudrona. O lotcă, proaspăt smolită, se usca cu burta în sus în curte, și între duzi și nuci, pe sîrmă, atîrna năvodul, cel mai mare din sat. DUMITRIU, N. 233. Împăratul porunci, și numaidecît se aduse un boloboc mare, puse de-l smoli. ISPIRESCU, L. 353.

A SMOLI ~esc tranz. 1) A acoperi cu (un strat de) smoală (în scop protector). 2) A face să se smolească. /Din smoală

A SE SMOLI mă ~esc intranz. A deveni negru (ca smoala). /Din smoală

smolì v. a unge cu smoală.

smolésc v. tr. (d. smoală, ca și sîrb. smoliti, bg. smolĭy, rus. smolitĭ). Ung cu smoală: luntre smolită. Fig. Înegresc, pîrlesc, întunesc la față: soarele te-a cam smolit. V. refl. Se zice despre hornurĭ cînd funinginea topită le acopere cu o substanță lucitoare ca smoala și ușor inflamabilă: hornu s’a smolit.

smoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolesc, 3 sg. smolește, imperf. 1 smoleam; conj. prez. 1 sg. să smolesc, 3 să smolească

smoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolesc, imperf. 3 sg. smolea; conj. prez. 3 să smolească

smoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolesc, imperf. 3 sg. smolea; conj. prez. 3 sg. și pl. smolească

smolesc, -leam 1 imp.

SMOLIT s. v. smolire.

SMOLIT adj. v. brun, brunet, galben, îngălbenit, negricios, oacheș, palid, tuciuriu.

SMOLIT adj. cătrănit. (Stâlp ~.)

SMOLIT adj. cătrănit. (Stîlp ~.)

smolit adj. v. BRUN. BRUNET. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. NEGRICIOS. OACHEȘ. PALID. TUCIURIU.

Smolit ≠ bălai

SMOLI vb. a cătrăni. (A ~ un obiect de lemn.)

SMOLI vb. v. înnegri, smântâni.

smoli vb. v. ÎNNEGRI. SMÎNTÎNI.

SMOLI vb. a cătrăni. (A ~ un obiect de lemn.)