smoli [At: SIMION DASC. LET., 57/35 / V: (înv) zm~ / Pzi: ~lesc / E: smoală] 1-2 vtrp A (se) acoperi cu smoală (1) topită. 3-4 vtr (Îvp; d. fața omului) A deveni sau a face să devină pământiu. 5-6 vtr (Îvp; pex; d. oameni) A dobândi sau a face să dobândească culoare închisă la față Si: a (se) înnegri. 7 vr (Reg) A se păta. 8 vr (Reg) A se murdări. 9 vr (Reg; d. hornuri) A se acoperi cu funingine topită. 10-11 vt(a) (Trs; c. i. laptele) A smântâni (1-2). 12-13 vir (Reg; d. lapte) A face smântână (1).

smolit, ~ă a [At: NEAGOE, ÎNV. 120/10 / V: zm~ / Pl: ~iți, ~e / E: smoli] 1 Acoperit cu smoală (1). 2 (Pan) Înnegrit. 3 (Pan) Murdar. 4 (Înv; pfm; d. pielea sau fața oamenilor) Brunet (2). 5 (Înv; pfm; pex; d. oameni) Cu pielea (feței) brunetă. 6 (Înv; pfm; fig) Supărat. 7 (Îrg) Palid. 8 (Reg; d. oameni) Blond.

zmoli v vz smoli

zmolit, ~ă a vz smolit

zmoli vb. IV. v. smoli.

zmolit, -ă adj. v. smolit.

SMOLI, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge cu smoală topită; a cătrăni. V. gudrona. O lotcă, proaspăt smolită, se usca cu burta în sus în curte, și între duzi și nuci, pe sîrmă, atîrna năvodul, cel mai mare din sat. DUMITRIU, N. 233. Împăratul porunci, și numaidecît se aduse un boloboc mare, puse de-l smoli. ISPIRESCU, L. 353.

SMOLIT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns cu smoală topită; cătrănit. V. gudronat. [Ținea] între arătător și degetul cel mare firele de ață smolită, pe care le trecea pe urma sulei cu care găurise talpa. ARDELEANU, D. 23. [Sihastrul] văzu că vine pe apă un sicriaș smolit și încleit bine. ISPIRESCU, L. 146. Corăbioară neagră și smolită. TEODORESCU, P. P. 85. 2. Oacheș, brunet. Două femei care ieșiseră în poartă și tăifăsuiau l-au văzut pe bătrîn mergînd lîngă un băiat tînăr, cu mustață mică și cu obraz smolit. PAS, Z. I 203. O femeie smolită la față, trecută de patruzeci de ani, cu obrajii veștezi, cu ochii triști, se arătă. SADOVEANU, O. III 591. Șade un bătrîn vestit, Cu chip aspru și smolit. TEODORESCU, P. P. 478.

A SE SMOLI mă ~esc intranz. A deveni negru (ca smoala). /Din smoală

A SMOLI ~esc tranz. 1) A acoperi cu (un strat de) smoală (în scop protector). 2) A face să se smolească. /Din smoală

SMOLIT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este uns cu smoală. Scândură ~tă. 2) (despre oameni) Care are părul negru și pielea de culoare închisă; negricios; oacheș; brunet. ~ la față. /v. a smoli

smolì v. a unge cu smoală.

smolit a. oacheș: pe fața lui cea smolită NEGR.

smolésc v. tr. (d. smoală, ca și sîrb. smoliti, bg. smolĭy, rus. smolitĭ). Ung cu smoală: luntre smolită. Fig. Înegresc, pîrlesc, întunesc la față: soarele te-a cam smolit. V. refl. Se zice despre hornurĭ cînd funinginea topită le acopere cu o substanță lucitoare ca smoala și ușor inflamabilă: hornu s’a smolit.

smolít, -ă adj. Uns cu smoală. Fig. Oacheș saŭ cu pelea ca de Țigan: om smolit la față, față smolită.

smoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolesc, 3 sg. smolește, imperf. 1 smoleam; conj. prez. 1 sg. să smolesc, 3 să smolească

smoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolesc, imperf. 3 sg. smolea; conj. prez. 3 să smolească

smoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smolesc, imperf. 3 sg. smolea; conj. prez. 3 sg. și pl. smolească

smolesc, -leam 1 imp.

SMOLI vb. v. înnegri, smântâni.

SMOLI vb. a cătrăni. (A ~ un obiect de lemn.)

SMOLIT s. v. smolire.

SMOLIT adj. v. brun, brunet, galben, îngălbenit, negricios, oacheș, palid, tuciuriu.

SMOLIT adj. cătrănit. (Stâlp ~.)

smoli vb. v. ÎNNEGRI. SMÎNTÎNI.

SMOLI vb. a cătrăni. (A ~ un obiect de lemn.)

SMOLIT adj. cătrănit. (Stîlp ~.)

smolit adj. v. BRUN. BRUNET. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. NEGRICIOS. OACHEȘ. PALID. TUCIURIU.

Smolit ≠ bălai