smochine sm vz smochin

SMOCHIN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĭnŭ.

SMOCHINĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. – Din sl. smokina, bg. smokinja.

moschină sf vz smochină

smochie sf vz smochin

smochin sm [At: PSALT. HUR. 65^v/3 / V: (înv) ~e, ~ochie sf, som~, zm~ / Pl: (înv) ~i / E: drr smochină] (Șîc ~ sălbatic) Arbore fructifer din familia moraceelor, înalt de 2-10 m (după regiunea în care crește), cu frunze mari lobate, flori închise în cupe, care la maturitate devin fructe cărnoase, dulci, comestibile (Ficus carica).

smochină sf [At: CORESI, TETR. 98 / V: (rar) moschi~, (îvp) zm~, (reg) ~cină, (îvr) som~ / Pl: ~ne, (înv) ~ni / E: slv смокина] 1 Fructul smochinului, în formă de pară mică, de culoare verzuie, comestibil, cărnos și dulce Si: (reg) tabană. 2 (Bot; reg; îc) ~-de-baltă Fructul comestibil al nufărului.

smocină sf vz smochină

zmochin sm vz smochin

zmochină sf vz smochină

zmochin s.m. v. smochin.

zmochină s.f. v. smochină.

SMOCHIN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĩnŭ.

SMOCHINĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. – Din sl. smokvina, bg. smokinja.

SMOCHIN, smochini, s. m. Arbust originar din regiunea mediteraneană, cu frunzele lobate, cu flori numeroase închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct cărnos, dulce și comestibil (Ficus carica). Prin văi adînci umbresc platanii cu frunza lată și smochinii încărcați cu roade. BART, S. M. 47. [Băiatul] văzu de ceea parte a rîului niște smochini. ISPIRESCU, L. 281. Smochini s-ațin pe verzi cărări în floare. EMINESCU, O. IV 209.

SMOCHINĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. [Papagalul] rămase rece... la toate smochinele cu care noul oaspe îl îmbia cu atîta dărnicie. ANGHEL, PR. 42. Într-un colț al odăii... [erau] pere uscate și dulci ca smochinele. CREANGĂ, A. 96. Mîndră, mîndruleana mea, Ș-asear-am pornit la tine Cu struguri și cu smochine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238.

SMOCHIN ~i m. Arbore exotic cu flori închise într-un receptacul și cu fructe dulci, miezoase și suculente. /Din smochină

SMOCHINĂ ~e f. Fructul smochinului. /<sl. smokina

smochin m. pom ce face smochine (Ficus carica). [Slav. SMOKYNŬ].

smochină f. fructul smochinului, anume receptaculul său devenit cărnos, dulce și suculent: smochine de Santorin.

smochín și zmochín m.(d. smochină). Un pom mic înrudit cu dudu și muru, cu frunze mari palmate și originar din Siria (ficus cárica). Crește cultivat și sălbatic pin România pe lîngă Dunăre și produce chear fructe bine coapte. – La Dos somchin (Tkt).

smochínă și zmochínă f, pl. e (vsl. smokŭvina, smkynŭ, smochină; bg. smokinĕa, smokya, sîrb. rus. pol. ceh. smokva). Fructu smochinuluĭ, mare cît o pară, compus din receptaculu devenit cărnos, dulce, suculent și gustos: renumitele smochine de Smirna. (În comerciŭ ele se vînd turtite). În cutiĭ și săculețe, saŭ înșirate pe o smicea: un șirag saŭ un taban de smochine. – La Dos. somchină. În Ap. Vor. smóchie.

zmochin-, V. sm-.

smochin s. m., pl. smochini

smochină s. f., g.-d. art. smochinei; pl. smochine

smochin s. m., pl. smochini

smochină s. f., g.-d. art. smochinei; pl. smochine

smochin s. m., pl. smochini

smochină s. f., g.-d. art. smochinei; pl. smochine

smochină

smochin (arborele).

smochină, -ne.

smochină (-ne), s. f. – Fruct comestibil cărnos închis într-un receptacul. Sl. smokvina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 49), cf. bg. smokin, sb. smovka. – Der. smochin, s. m. (arbore, Ficus carica); smochini, vb. refl. (a se zbîrci, a se încreți); smochineț, s. n. (mulțime de smochini).

SMOCHÍN (< smochină) s. m. Arbore fructifer din familia moraceelor, înalt de 2-10 m, cu frunze mari lobate, flori închise în cupe care la maturitate devin fructe cărnoase, dulci, comestibile (Ficus carica). Este cultivat intens în S Europei și în N Africii.

SMOCHINĂ, Nichita P. (1894-1980, n. Mhala-Tiraspol), jurist, istoric, etnograf, folclorist și om politic român. M. de onoare al Acad. (1924). Director al revistei „Moldova Nouă” și al ziarului „Transnistria”; a colaborat la „Cercetări istorice”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața Basarabiei”. A făcut cunoscute cercurilor internaționale problemele românilor din Transnistria. Studii despre istoria economică, socială și culturală a românilor transnistreni („Anul Nou la moldovenii de peste Nistru”, „Din trecutul românesc al Transnistriei”, „Din literatura populară a românilor de peste Nistru”, „Din anuarul românilor transnistreni. Masacrele de la Nistru”).

SMOCHÍNĂ (< bg.) s. f. Fruct al smochinului, suculent, bogat în vitamine, calciu și zaharuri. Se consumă deshidratate și prelucrate (gemuri, dulcețuri) și mai puțin proaspete. Au și proprietăți terapeutice (astringente, laxative, tonice, vermifuge, relaxante etc.).

Ficus carica L. « Smochin ». Arbust (cca 5 m înălțime) sau, mai rar, arbore, ramificat de la bază, ramuri groase, puțin numeroase, cenușii sau puțin verzi, scoarța netedă, lujeri groși, verzi. Receptaculul piriform sau sferic închide numeroasele flori mici, unisexuat-monoice sau dioice; în partea inferioară florile femele, care au lipite la bază cele 5 sepale, cele mascule în partea superioară, formate din 3 sepale și 3 stamine. La maturitate, receptaculul (smochina) devine cărnos, dulce, neted, suculent, comestibil. Frunze mari, caduce, alterne, cordat-ovate, cenușii, întregi ori palmat-lobate, nervate, cu 3-5 lobi, adînc-sinuate, neregulat-dințate, pe partea superioară cu peri scurți, rigizi, pe cea inferioară cu peri scurți, moi.

smochină, smochine s. f. om sfrijit / firav.

SMOCHINĂ s. (BOT.) (reg.) tabană.

SMOCHINĂ s. (BOT.) (reg.) tabană.