2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. sb. smotak.

SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. scr. smotak.

SMOC, smocuri, s. n. Cantitate de fire (de păr, de lînă, de iarbă, de flori etc.), care se poate prinde sau smulge deodată cu mîna sau (fiind vorba de animale) cu gura. V. ciuf, mănunchi, buchet. În grabă smulgem smocuri de iarbă și le dăm vitelor să le mănînce. STANCU, D. 188. Un smoc de paie din mindirul vechi s-a aprins de la mucarniță. SADOVEANU, O. L. 117. Că mama v-aduce vouă... Mălăieș În călcăieș, Smoc de flori Pe subsuori. CREANGĂ, P. 20. ◊ (Prin analogie) Era gîrbovă și uscată, cu o pestelcă dinainte, c-un smoc de chei la brîu. GANE, N. II 159. Desprinse de la cingătoarea-i îngustă de piele unsuroasă un smoc de chei. HOGAȘ, DR. II 5. ◊ Fig. Trase de la brîu scăpărătorile și zbătu rar în cremenea din care săreau smocuri de scîntei. MIRONESCU, S. A. 98. Un smoc de raze pornit din luminile asfințitului se strecură în odaia ei. GANE, N. II 57. [Copiii] își simțiră obrajii înecați într-o lumină caldă. Soarele zvîrlise un smoc de raze pe căpătîiul lor. VLAHUȚĂ, O. A. 137.

SMOC ~uri n. Grup de elemente (fire de păr, tulpini de plante, pene etc.) de același fel, care constituie un fascicul. /cf. sb. smotak

smoc n. 1. mănunchiu: un smoc de nuiele: fig. un smoc de raze; 2. buchet: smoc de mac și de busuioc AL.; 3. viță de păr: smocuri de păr smuls din cap CR.; 4. teanc: un smoc de terfeloage NEGR. [Origină necunoscută]. ║ m. Bot. corabațică.

jmoc n., pl. urĭ (rus. žemók, cocoloș de ceară strînsă între degete. V. smugă). Mănunchĭ, chită, fascie, fascicul: un jmoc de florĭ, de păr, de raze. – Și zmoc, șmoc, smoc. – La Panțu smoc, o plantă numită și zglăvoc. V. moț și dup 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMOC s. v. buchet, ghioc, grămadă, legătură, maldăr, mănunchi, teanc, vraf.

SMOC s. (rar) smârc. (Un ~ de iarbă.)

smoc s. v. BUCHET. GHIOC. GRĂMADĂ. LEGĂTURĂ. MALDĂR. MĂNUNCHI. TEANC. VRAF.

SMOC s. (rar) smîrc. (Un ~ de iarbă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smoc (-curi), s. n.1. Mănunchi, cantitate care se poate smulge o dată cu mîna. – 2. Buchet, mănunchi de flori. – 3. Șuviță. – Var. zmoc. Sb. smotka „șuviță” (Candrea), neîndoielnic contaminat cu smîc. Legătura cu motoc (Cihac, II, 189), sau cu rus. žemok „bulgăraș de ceară” (Scriban) este neconvingătoare.

Intrare: smoc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smoc
  • smocul
  • smocu‑
plural
  • smocuri
  • smocurile
genitiv-dativ singular
  • smoc
  • smocului
plural
  • smocuri
  • smocurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jmoc
  • jmocul
  • jmocu‑
plural
  • jmocuri
  • jmocurile
genitiv-dativ singular
  • jmoc
  • jmocului
plural
  • jmocuri
  • jmocurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmoc
  • zmocul
  • zmocu‑
plural
  • zmocuri
  • zmocurile
genitiv-dativ singular
  • zmoc
  • zmocului
plural
  • zmocuri
  • zmocurilor
vocativ singular
plural
Intrare: șmoc
șmoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)