14 definiții pentru smirnă (s.f.) zmirnă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMÍRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.

SMÍRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.

SMÍRNĂ2 s. f. Rășină aromatică extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspîndind un miros plăcut; are întrebuințări în medicină, în parfumerie, la unele ceremonii religioase etc. Munții Galileii, de unde curge smirnă și tămîie. SEVASTOS, N. 194. Și fumul majestuos De smirnă, de tămîie, din vasele divine, Se urcă către tîmplă în nour luminos. EMINESCU, O. IV 55.

SMÍRNĂ ~e f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic, care arde răspândind un miros specific, având diverse întrebuințări (în medicină, parfumerie, la ceremoniile religioase). [G.-D. smirnei] /<ngr. smirna, sl. smirina

smirnă f. suc alburiu foarte compact, cu gust dulce și balsamic, arde răspândind un miros plăcut: smirna e întrebuințată în medicină și in ceremoniile bisericești. [De origină slavo-greacă].

smírnă și zmírnă f. fără pl. (ngr. și vgr. smýrna și mýrra; vsl. smirŭna, zmirúna, rus. smirna). Rășina scoasă pin inciziunĭ din coaja copaculuĭ stýrax benzoin, care crește pe șesurile și malurile rîurilor din insulele Sonde (Ĭa e un suc albicĭos foarte compact care se solidifică la aer și-șĭ ĭa o coloare cafenie împestrițată cu alb. Are un gust dulce și balsamic, arde răspîndind un miros foarte plăcut șl mulțĭ vaporĭ de acid benzoic și se disolva în alcool și eter. Calitatea eĭ variază după modu extrageriĭ și preparăriĭ și după etatea și originea copaculuĭ. În med. se întrebuințează contra inflamațiunilor cronice ale căilor respiratoriĭ ș. a. În biserică se afumă cu ĭa și se consideră maĭ prețioasă de cît tămîĭa). V. stirac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smírnă2 s. f., g.-d. art. smírnei

smírnă s. f., g.-d. art. smírnei; pl. smírne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMÍRNĂ s. v. granat, spilcuță, tămâie.

SMÍRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (~ servește ca esență în parfumerie.)

smirnă s. v. GRANAT. SPILCUȚĂ. TĂMÎIE.

SMIRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (~ servește ca esență în parfumerie.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smírnă s. f. – Benzoe, rășină a arborelui Styrax benzoi. – Var. zmirnă. Gr. σμύρνα, parțial prin sl. smirna, smirŭna (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 135).

Intrare: smirnă (s.f.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: NODEX
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smirnă
  • smirna
plural
  • smirne
  • smirnele
genitiv-dativ singular
  • smirne
  • smirnei
plural
  • smirne
  • smirnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmirnă
  • zmirna
plural
genitiv-dativ singular
  • zmirne
  • zmirnei
plural
vocativ singular
plural

smirnă zmirnă

  • 1. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare.
    exemple
    • Munții Galileii, de unde curge smirnă și tămîie. SEVASTOS, N. 194.
      surse: DLRLC
    • Și fumul majestuos De smirnă, de tămîie, din vasele divine, Se urcă către tîmplă în nour luminos. EMINESCU, O. IV 55.
      surse: DLRLC

etimologie: