SMIRNĂ² s. f. Rășină aromatică extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspîndind un miros plăcut; are întrebuințări în medicină, în parfumerie, la unele ceremonii religioase etc. Munții Galileii, de unde curge smirnă și tămîie. SEVASTOS, N. 194. Și fumul majestuos De smirnă, de tămîie, din vasele divine, Se urcă către tîmplă în nour luminos. EMINESCU, O. IV 55.