20 de definiții pentru smidă smid zmidai zmidă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMÍDĂ, smide, s. f. Desiș format din arbori tineri sau din tufe de spini, de zmeură etc. [Var.: (reg.) smid s. n.] – Et. nec.

SMÍDĂ, smide, s. f. Desiș format din arbori tineri sau din tufe de spini, de zmeură etc. [Var.: (reg.) smid s. n.] – et. nec.

SMÍDĂ, smide, s. f. Desiș format din copaci tineri sau din tufe de spini, de rugi etc. [Țiganul] a luat-o la fugă prin smidă... – Măi cumătre, vino pe cărare, nu apuca pe acolo, că-i greu de mers. ȘEZ. II 188. – Variantă: smid, smiduri (HOGAȘ, M. N. 162), s. n.

smidă f. pădure de brazi arși în care au crescut tufe noui. [Cf. Mold. smidește, fulgeră: sensul primitiv al lui smidă pare a fi «luminiș»].

2) smídă f., pl. e și (vsl. *svida, pol. swid și swidwa, rus. svidina, corn 1, poate înrudit cu ngr. simýda, mesteacăn. Cp. cu cornet 1 și cu ĭazmă). Desiș de cornĭ, alunĭ, porumbĭ, smeură ș. a. – Pl. și smidurĭ: ne urmam drama pe hogașu săpat de bulucĭ în coasta munteluĭ și eram silițĭ a ocolĭ pin smidurĭ băltoacele ce ne tăiaŭ drumu (Hogaș, VR. 1914, 4,5, 118). – La Vicĭu smidărie. V. tihăraĭe.

1) smídă f., pl. de și zĭ. (cp. cu pol. siviad, furtună, viscol). Vechĭ. Grindină.

SMID s. n. v. smidă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smídă s. f., g.-d. art. smídei; pl. smíde

smídă s. f., g.-d. art. smídei; pl. smíde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMÍDĂ s. v. grindină, piatră.

SMÍDĂ s. (Transilv.) smidărie. (~ de tufe și arbuști.)

SMI s. (Transilv.) smidărie. (~ de tufe și arbuști.)

smi s. v. GRINDINĂ. PIATRĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smídă (-de), s. f.1. Hățiș, desiș de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti „a scăpăra, a fulgera” (Cihac, II, 338, îl interpretează ca „pădure incendiată de trăsnet”). Cu atît mai puțin convingătoare este explicația bazată pe ngr. σημύδα „mesteacăn” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar.Der. smidărie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens).

smídă (-de), s. f. – Grindină. Origine necunoscută. Legătura cu pol. smiad „furtună” (Scriban) nu pare evidentă. Sec. XVII, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

smídă2, smíde, smízi și smíduri, s.f. (reg.) 1. desiș în pădure format din tufișuri de mărăcine, zmeură, mure etc.; sihlă, smidar, smidărie. 2. loc prăpăstios, unde se pătrunde greu. 3. gard viu. 4. (în forma: simidă) grămadă de butuci și frunze în dezordine.

Intrare: smidă
smidă (pl. -de) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smi
  • smida
plural
  • smide
  • smidele
genitiv-dativ singular
  • smide
  • smidei
plural
  • smide
  • smidelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smid
  • smidul
  • smidu‑
plural
  • smiduri
  • smidurile
genitiv-dativ singular
  • smid
  • smidului
plural
  • smiduri
  • smidurilor
vocativ singular
plural
zmidai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zmidă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smidă (pl. -zi) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DAR, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smi
  • smida
plural
  • smizi
  • smizile
genitiv-dativ singular
  • smizi
  • smizii
plural
  • smizi
  • smizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)