30 de definiții pentru smălțui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

smălțui vt [At: ANON. CAR. / V: (îrg) zm~, (înv) ~ltui, șmălțui, zemălciui, (reg) smănțui, smântui, jăm~, jm~, jum~, măltui,[1] zmăltui, zmănțui / Pzi: ~esc / E: smalț + -ui] 1 (C. i. obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu un strat de smalț (1) Si: a emaila, a glazura (3). 2 (Fig) A smălța. 3 (Rar; c. i. dantură) A da lustru. corectată

  1. Ultimele trei variante nu au intrare menționată. — gall

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi obiecte de metal sau de ceramică cu un strat de smalț; a emaila. [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133. 2. A împestrița cu culori vii; a colora, a împodobi. V. smălța. Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129. Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172. – Variantă: smăltuí (ALEXANDRESCU, M. 45), vb. IV.

A SMĂLȚUÍ ~iésc tranz. (obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu smalț (în scop protector sau/și decorativ); a emaila. /smalț + suf. ~ui

smălțuì v. 1. a înfrumuseța cu smalț; 2. a lustrui dinții; 3. fig. a smălta: (stelele) ce smălțuiau seninul cereștilor câmpii GR. AL.

SMĂLTUÍ vb. IV v. smălțui.

jămulțui[1] v vz zmălțui

  1. Varianta nu figurează la intrarea principală. Trimite la zmălțui, care trimite la smălțui. — gall

zmălțui vb. IV. v. smălțui.

jămălțuiésc V. smălțuĭesc.

jmălțuĭésc V. smălțuĭesc.

jumălțuĭésc V. smălțuĭesc.

smălțuĭésc și zmălțuĭésc v. tr. (d. smalț). Acoper cu smalț: a smălțai oalele. Fig. Smălțez, Împodobesc cu diferite colorĭ: florile smălțuĭaŭ cîmpu. – Și smănț- și zmănț- (vest) și jmălț-, jămălț- și jumălț- (est).

zmălțuĭésc, zmănțuĭésc, V. smălțuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smălțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, imperf. 3 sg. smălțuia; conj. prez. 3 să smălțuiască

smălțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. smălțuiáscă

smălțui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, conj. smălțuiască)

smălțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMĂLȚUÍ vb. v. împestrița, păta, smălța.

smălțui vb. v. ÎMPESTRIȚA. PĂTA. SMĂLȚA.

SMĂLȚUI vb. a emaila, a glazura. (A ~ un vas de ceramică.)

Intrare: smălțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smălțui
  • smălțuire
  • smălțuit
  • smălțuitu‑
  • smălțuind
  • smălțuindu‑
singular plural
  • smălțuiește
  • smălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smălțuiesc
(să)
  • smălțuiesc
  • smălțuiam
  • smălțuii
  • smălțuisem
a II-a (tu)
  • smălțuiești
(să)
  • smălțuiești
  • smălțuiai
  • smălțuiși
  • smălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • smălțuiește
(să)
  • smălțuiască
  • smălțuia
  • smălțui
  • smălțuise
plural I (noi)
  • smălțuim
(să)
  • smălțuim
  • smălțuiam
  • smălțuirăm
  • smălțuiserăm
  • smălțuisem
a II-a (voi)
  • smălțuiți
(să)
  • smălțuiți
  • smălțuiați
  • smălțuirăți
  • smălțuiserăți
  • smălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smălțuiesc
(să)
  • smălțuiască
  • smălțuiau
  • smălțui
  • smălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smăltui
  • smăltuire
  • smăltuit
  • smăltuitu‑
  • smăltuind
  • smăltuindu‑
singular plural
  • smăltuiește
  • smăltuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smăltuiesc
(să)
  • smăltuiesc
  • smăltuiam
  • smăltuii
  • smăltuisem
a II-a (tu)
  • smăltuiești
(să)
  • smăltuiești
  • smăltuiai
  • smăltuiși
  • smăltuiseși
a III-a (el, ea)
  • smăltuiește
(să)
  • smăltuiască
  • smăltuia
  • smăltui
  • smăltuise
plural I (noi)
  • smăltuim
(să)
  • smăltuim
  • smăltuiam
  • smăltuirăm
  • smăltuiserăm
  • smăltuisem
a II-a (voi)
  • smăltuiți
(să)
  • smăltuiți
  • smăltuiați
  • smăltuirăți
  • smăltuiserăți
  • smăltuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smăltuiesc
(să)
  • smăltuiască
  • smăltuiau
  • smăltui
  • smăltuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmănțui
  • zmănțuire
  • zmănțuit
  • zmănțuitu‑
  • zmănțuind
  • zmănțuindu‑
singular plural
  • zmănțuiește
  • zmănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmănțuiesc
(să)
  • zmănțuiesc
  • zmănțuiam
  • zmănțuii
  • zmănțuisem
a II-a (tu)
  • zmănțuiești
(să)
  • zmănțuiești
  • zmănțuiai
  • zmănțuiși
  • zmănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmănțuiește
(să)
  • zmănțuiască
  • zmănțuia
  • zmănțui
  • zmănțuise
plural I (noi)
  • zmănțuim
(să)
  • zmănțuim
  • zmănțuiam
  • zmănțuirăm
  • zmănțuiserăm
  • zmănțuisem
a II-a (voi)
  • zmănțuiți
(să)
  • zmănțuiți
  • zmănțuiați
  • zmănțuirăți
  • zmănțuiserăți
  • zmănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmănțuiesc
(să)
  • zmănțuiască
  • zmănțuiau
  • zmănțui
  • zmănțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmălțui
  • zmălțuire
  • zmălțuit
  • zmălțuitu‑
  • zmălțuind
  • zmălțuindu‑
singular plural
  • zmălțuiește
  • zmălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmălțuiesc
(să)
  • zmălțuiesc
  • zmălțuiam
  • zmălțuii
  • zmălțuisem
a II-a (tu)
  • zmălțuiești
(să)
  • zmălțuiești
  • zmălțuiai
  • zmălțuiși
  • zmălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmălțuiește
(să)
  • zmălțuiască
  • zmălțuia
  • zmălțui
  • zmălțuise
plural I (noi)
  • zmălțuim
(să)
  • zmălțuim
  • zmălțuiam
  • zmălțuirăm
  • zmălțuiserăm
  • zmălțuisem
a II-a (voi)
  • zmălțuiți
(să)
  • zmălțuiți
  • zmălțuiați
  • zmălțuirăți
  • zmălțuiserăți
  • zmălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmălțuiesc
(să)
  • zmălțuiască
  • zmălțuiau
  • zmălțui
  • zmălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jămălțui
  • jămălțuire
  • jămălțuit
  • jămălțuitu‑
  • jămălțuind
  • jămălțuindu‑
singular plural
  • jămălțuiește
  • jămălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jămălțuiesc
(să)
  • jămălțuiesc
  • jămălțuiam
  • jămălțuii
  • jămălțuisem
a II-a (tu)
  • jămălțuiești
(să)
  • jămălțuiești
  • jămălțuiai
  • jămălțuiși
  • jămălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • jămălțuiește
(să)
  • jămălțuiască
  • jămălțuia
  • jămălțui
  • jămălțuise
plural I (noi)
  • jămălțuim
(să)
  • jămălțuim
  • jămălțuiam
  • jămălțuirăm
  • jămălțuiserăm
  • jămălțuisem
a II-a (voi)
  • jămălțuiți
(să)
  • jămălțuiți
  • jămălțuiați
  • jămălțuirăți
  • jămălțuiserăți
  • jămălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jămălțuiesc
(să)
  • jămălțuiască
  • jămălțuiau
  • jămălțui
  • jămălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jămulțui
  • jămulțuire
  • jămulțuit
  • jămulțuitu‑
  • jămulțuind
  • jămulțuindu‑
singular plural
  • jămulțuiește
  • jămulțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jămulțuiesc
(să)
  • jămulțuiesc
  • jămulțuiam
  • jămulțuii
  • jămulțuisem
a II-a (tu)
  • jămulțuiești
(să)
  • jămulțuiești
  • jămulțuiai
  • jămulțuiși
  • jămulțuiseși
a III-a (el, ea)
  • jămulțuiește
(să)
  • jămulțuiască
  • jămulțuia
  • jămulțui
  • jămulțuise
plural I (noi)
  • jămulțuim
(să)
  • jămulțuim
  • jămulțuiam
  • jămulțuirăm
  • jămulțuiserăm
  • jămulțuisem
a II-a (voi)
  • jămulțuiți
(să)
  • jămulțuiți
  • jămulțuiați
  • jămulțuirăți
  • jămulțuiserăți
  • jămulțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jămulțuiesc
(să)
  • jămulțuiască
  • jămulțuiau
  • jămulțui
  • jămulțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șmălțui
  • șmălțuire
  • șmălțuit
  • șmălțuitu‑
  • șmălțuind
  • șmălțuindu‑
singular plural
  • șmălțuiește
  • șmălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șmălțuiesc
(să)
  • șmălțuiesc
  • șmălțuiam
  • șmălțuii
  • șmălțuisem
a II-a (tu)
  • șmălțuiești
(să)
  • șmălțuiești
  • șmălțuiai
  • șmălțuiși
  • șmălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • șmălțuiește
(să)
  • șmălțuiască
  • șmălțuia
  • șmălțui
  • șmălțuise
plural I (noi)
  • șmălțuim
(să)
  • șmălțuim
  • șmălțuiam
  • șmălțuirăm
  • șmălțuiserăm
  • șmălțuisem
a II-a (voi)
  • șmălțuiți
(să)
  • șmălțuiți
  • șmălțuiați
  • șmălțuirăți
  • șmălțuiserăți
  • șmălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șmălțuiesc
(să)
  • șmălțuiască
  • șmălțuiau
  • șmălțui
  • șmălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zemălciui
  • zemălciuire
  • zemălciuit
  • zemălciuitu‑
  • zemălciuind
  • zemălciuindu‑
singular plural
  • zemălciuiește
  • zemălciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zemălciuiesc
(să)
  • zemălciuiesc
  • zemălciuiam
  • zemălciuii
  • zemălciuisem
a II-a (tu)
  • zemălciuiești
(să)
  • zemălciuiești
  • zemălciuiai
  • zemălciuiși
  • zemălciuiseși
a III-a (el, ea)
  • zemălciuiește
(să)
  • zemălciuiască
  • zemălciuia
  • zemălciui
  • zemălciuise
plural I (noi)
  • zemălciuim
(să)
  • zemălciuim
  • zemălciuiam
  • zemălciuirăm
  • zemălciuiserăm
  • zemălciuisem
a II-a (voi)
  • zemălciuiți
(să)
  • zemălciuiți
  • zemălciuiați
  • zemălciuirăți
  • zemălciuiserăți
  • zemălciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zemălciuiesc
(să)
  • zemălciuiască
  • zemălciuiau
  • zemălciui
  • zemălciuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smănțui
  • smănțuire
  • smănțuit
  • smănțuitu‑
  • smănțuind
  • smănțuindu‑
singular plural
  • smănțuiește
  • smănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smănțuiesc
(să)
  • smănțuiesc
  • smănțuiam
  • smănțuii
  • smănțuisem
a II-a (tu)
  • smănțuiești
(să)
  • smănțuiești
  • smănțuiai
  • smănțuiși
  • smănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • smănțuiește
(să)
  • smănțuiască
  • smănțuia
  • smănțui
  • smănțuise
plural I (noi)
  • smănțuim
(să)
  • smănțuim
  • smănțuiam
  • smănțuirăm
  • smănțuiserăm
  • smănțuisem
a II-a (voi)
  • smănțuiți
(să)
  • smănțuiți
  • smănțuiați
  • smănțuirăți
  • smănțuiserăți
  • smănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smănțuiesc
(să)
  • smănțuiască
  • smănțuiau
  • smănțui
  • smănțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smântui
  • smântuire
  • smântuit
  • smântuitu‑
  • smântuind
  • smântuindu‑
singular plural
  • smântuiește
  • smântuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smântuiesc
(să)
  • smântuiesc
  • smântuiam
  • smântuii
  • smântuisem
a II-a (tu)
  • smântuiești
(să)
  • smântuiești
  • smântuiai
  • smântuiși
  • smântuiseși
a III-a (el, ea)
  • smântuiește
(să)
  • smântuiască
  • smântuia
  • smântui
  • smântuise
plural I (noi)
  • smântuim
(să)
  • smântuim
  • smântuiam
  • smântuirăm
  • smântuiserăm
  • smântuisem
a II-a (voi)
  • smântuiți
(să)
  • smântuiți
  • smântuiați
  • smântuirăți
  • smântuiserăți
  • smântuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smântuiesc
(să)
  • smântuiască
  • smântuiau
  • smântui
  • smântuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jmălțui
  • jmălțuire
  • jmălțuit
  • jmălțuitu‑
  • jmălțuind
  • jmălțuindu‑
singular plural
  • jmălțuiește
  • jmălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jmălțuiesc
(să)
  • jmălțuiesc
  • jmălțuiam
  • jmălțuii
  • jmălțuisem
a II-a (tu)
  • jmălțuiești
(să)
  • jmălțuiești
  • jmălțuiai
  • jmălțuiși
  • jmălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • jmălțuiește
(să)
  • jmălțuiască
  • jmălțuia
  • jmălțui
  • jmălțuise
plural I (noi)
  • jmălțuim
(să)
  • jmălțuim
  • jmălțuiam
  • jmălțuirăm
  • jmălțuiserăm
  • jmălțuisem
a II-a (voi)
  • jmălțuiți
(să)
  • jmălțuiți
  • jmălțuiați
  • jmălțuirăți
  • jmălțuiserăți
  • jmălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jmălțuiesc
(să)
  • jmălțuiască
  • jmălțuiau
  • jmălțui
  • jmălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumălțui
  • jumălțuire
  • jumălțuit
  • jumălțuitu‑
  • jumălțuind
  • jumălțuindu‑
singular plural
  • jumălțuiește
  • jumălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumălțuiesc
(să)
  • jumălțuiesc
  • jumălțuiam
  • jumălțuii
  • jumălțuisem
a II-a (tu)
  • jumălțuiești
(să)
  • jumălțuiești
  • jumălțuiai
  • jumălțuiși
  • jumălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • jumălțuiește
(să)
  • jumălțuiască
  • jumălțuia
  • jumălțui
  • jumălțuise
plural I (noi)
  • jumălțuim
(să)
  • jumălțuim
  • jumălțuiam
  • jumălțuirăm
  • jumălțuiserăm
  • jumălțuisem
a II-a (voi)
  • jumălțuiți
(să)
  • jumălțuiți
  • jumălțuiați
  • jumălțuirăți
  • jumălțuiserăți
  • jumălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jumălțuiesc
(să)
  • jumălțuiască
  • jumălțuiau
  • jumălțui
  • jumălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmăltui
  • zmăltuire
  • zmăltuit
  • zmăltuitu‑
  • zmăltuind
  • zmăltuindu‑
singular plural
  • zmăltuiește
  • zmăltuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmăltuiesc
(să)
  • zmăltuiesc
  • zmăltuiam
  • zmăltuii
  • zmăltuisem
a II-a (tu)
  • zmăltuiești
(să)
  • zmăltuiești
  • zmăltuiai
  • zmăltuiși
  • zmăltuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmăltuiește
(să)
  • zmăltuiască
  • zmăltuia
  • zmăltui
  • zmăltuise
plural I (noi)
  • zmăltuim
(să)
  • zmăltuim
  • zmăltuiam
  • zmăltuirăm
  • zmăltuiserăm
  • zmăltuisem
a II-a (voi)
  • zmăltuiți
(să)
  • zmăltuiți
  • zmăltuiați
  • zmăltuirăți
  • zmăltuiserăți
  • zmăltuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmăltuiesc
(să)
  • zmăltuiască
  • zmăltuiau
  • zmăltui
  • zmăltuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smălțui, smălțuiescverb

  • 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133. DLRLC
  • 2. figurat A împestrița cu culori vii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129. DLRLC
    • format_quote Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172. DLRLC
  • 3. rar (Cu privire la dantură) A da lustru. MDA2
etimologie:
  • Smalț + sufix -ui. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.