smârd, ~ă a [At: LB / V: (reg) zm~ / Pl: ~rzi, ~e / E: vsl смръдъ] 1-2 smf, a (Îrg) (Om) urât. 3-4 smf, a (Îrg; pex) (Om) murdar. 5 smf (Reg) Om josnic. 6 a (Reg) Slab (1). 7 a (Buc; Mol) Supărat. 8 sf (Înv) Murdărie. 9 sf (Înv; fig) Păcat². 10 sf (Reg; dep) Femeie căreia nu-i place curățenia. 11 sf (Reg; dep) Femeie care se smiorcăie (7).

zmârd, ~ă a, smf vz smârd

zmîrd, -ă adj., s.m., s.f. v. smîrd.

SMÎRD, -Ă, smîrzi. -de, adj. (Mold., rar, despre persoane) Murdar, scîrbos.

SMÂRD ~dă (~zi, ~de) rar (despre persoane) Care nu respectă sau neglijează curățenia; murdar. /<sl. smrudu

smîrd, -ă adj. (vsl. smrŭdŭ). Vechĭ. Murdar.

smîrdă f., pl. e (d. smîrd). Vechĭ. Murdărie.

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smârdă, pl. smârde

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smârdă, pl. smârde

smârd adj. m., pl. smârzi; f. sg. smârdă, pl. smârde

smîrd (-dă), adj. – 1. (Înv.) Grosolan. – 2. Murdar, scîrbos. – 3. (Trans.) Urît, mișel. – Var. zmîrd, Trans. de V. zmărd. Sl. smrŭdŭ „plebeu” contaminat cu smradŭ „duhoare” (Miklosich, Slaw. Elem., 865; Cihac, II, 351). – Der. smîrdă, s. f. (înv., murdărie); smîrdoare, s. f. (Mold., pată de grăsime, împuțit, persoană scîrboasă); smirdar, s. m. (rododendron, Rhododendron Kotschi; afin roșu, Vaccinium vitis idaea), var. rară smîrdar, aparține aceleași familii, cf. sb. smrdac „ciumăfaie”, smrdelj „coriandru” (Candrea; după Tiktin și Scriban, legat de rus. „smoroda” „coacăză”; după Conev 49, din bg. smărdar; după Diculescu, Elementele, 481, de la un gr. *σμυρρίς < -ίδος < μυρρίς; după Pușcariu, Dacor., III, 690, de la rosa *myrrhida; după Pușcariu, Lr., 176, de origine tracă).

SMÂRDĂ s. v. jeg, murdărie, necurățenie.

SMÂRD adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

smîrd adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

smîrdă s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.