smârd, ~ă a [At: LB / V: (reg) zm~ / Pl: ~rzi, ~e / E: vsl смръдъ] 1-2 smf, a (Îrg) (Om) urât. 3-4 smf, a (Îrg; pex) (Om) murdar. 5 smf (Reg) Om josnic. 6 a (Reg) Slab (1). 7 a (Buc; Mol) Supărat. 8 sf (Înv) Murdărie. 9 sf (Înv; fig) Păcat². 10 sf (Reg; dep) Femeie căreia nu-i place curățenia. 11 sf (Reg; dep) Femeie care se smiorcăie (7).

SMÂRD ~dă (~zi, ~de) rar (despre persoane) Care nu respectă sau neglijează curățenia; murdar. /<sl. smrudu

zmârd, ~ă a, smf vz smârd

zmîrd, -ă adj., s.m., s.f. v. smîrd.

SMÎRD, -Ă, smîrzi. -de, adj. (Mold., rar, despre persoane) Murdar, scîrbos.

smîrd, -ă adj. (vsl. smrŭdŭ). Vechĭ. Murdar.

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smârdă, pl. smârde

smârd (reg.) adj. m., pl. smârzi; f. smârdă, pl. smârde

smârd adj. m., pl. smârzi; f. sg. smârdă, pl. smârde

SMÂRD adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

smîrd adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

smîrd (-dă), adj. – 1. (Înv.) Grosolan. – 2. Murdar, scîrbos. – 3. (Trans.) Urît, mișel. – Var. zmîrd, Trans. de V. zmărd. Sl. smrŭdŭ „plebeu” contaminat cu smradŭ „duhoare” (Miklosich, Slaw. Elem., 865; Cihac, II, 351). – Der. smîrdă, s. f. (înv., murdărie); smîrdoare, s. f. (Mold., pată de grăsime, împuțit, persoană scîrboasă); smirdar, s. m. (rododendron, Rhododendron Kotschi; afin roșu, Vaccinium vitis idaea), var. rară smîrdar, aparține aceleași familii, cf. sb. smrdac „ciumăfaie”, smrdelj „coriandru” (Candrea; după Tiktin și Scriban, legat de rus. „smoroda” „coacăză”; după Conev 49, din bg. smărdar; după Diculescu, Elementele, 481, de la un gr. *σμυρρίς < -ίδος < μυρρίς; după Pușcariu, Dacor., III, 690, de la rosa *myrrhida; după Pușcariu, Lr., 176, de origine tracă).