20 de definiții pentru smârc zbârc zmârc zmorc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

SMÂRC, smârcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompă de fântână. – Din sl. smrŭkŭ.

SMÂRC ~uri n. 1) Loc mocirlos, acoperit, de obicei, cu vegetație; mlaștină; baltă. 2) Ochi de apă pe un astfel de loc. /<rus. smruku

smârc n. baltă mocirloasă: în smârcurile mărilor ISP. [Slav. SMRŬKŬ, canal].

SMÎRC, smîrcuri, s. n. 1. Loc mocirlos, adesea acoperit cu vegetație (v. mlaștină); ochi de apă pe un teren mlăștinos. S-au uscat smîrcurile. Sîngeră boturile vitelor căutînd rădăcini. STANCU, D. 99. Solul argilos împiedică scurgerea apelor și cînd ploile sînt mari, tot ținutul e un smîrc. CĂLINESCU, I. C. 5. Un pîlc de nagîți se rifică de pe marginea unui smîrc. SADOVEANU, O. IV 490. ♦ (Mai ales la pl.) Băltoacă rămasă în urma ploilor. Ploaia nu mai contenea... Prin smîrcurile mocirloase ale ulițelor pustii și fără felinare, mergeau încet, trudiți. VLAHUȚĂ, O. A. 136. ♦ (La pl., în basme( Loc depărtat, pustiu și primejdios (de unde își trage marea izvoarele). Fetelor le dăduse prin gînd cam ce fel de vînt adusese pe voinicii noștri spre ele din așa smîrcuri depărtate. POPESCU, B. III 8. ◊ (Precizat prin «de mare», «al mărilșor») Văd cuiburi de pajuri măiestre Și roibii cei fără căpestre Din smîrcuri de mări. COȘBUC, P. II 21. După o călătorie de cîteva săptămîni, ajunseră la smîrcurile mărilor. ISPIRESCU, L. 24. 2. (Regional) Unealtă primitivă făcută din curcubetă uscată, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. V. tragă, tîlv, tidvă. ♦ Pompă pentru a scoate apă din fîntînă.

mîrc și smîrc, interj. (var. din cîrc, mîlc, mîc). Munt. A nu zice nicĭ mîrc, a nu zice nicĭ cîrc (nicĭ mîlc, nicĭ mîc). V. mĭorc.

2) smîrc interj. V. mîrc.

1) smîrc și zmîrc n., pl. urĭ (vsl. smrŭkŭ, 1) tub, canal, 2) muc, muci; bg. „tragere de tabac pe nas”. V. smîrcîĭ). Tîlv, tragă de tîlv (Trans.). Vîltoare (Dos). Mlaștină cu vegetatiune. Smîrcurile măriĭ, (Munt Pop.), adîncu măriĭ. – Și smorc, zmorc pe alocurĭ. În Cov. zbîrc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smârc s. n., pl. smấrcuri

smârc s. n., pl. smârcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMÂRC s. (GEOGR.) băltoacă, mlaștină, mocirlă, (rar) băltac, (pop.) rovină, (înv. și reg.) băltiș, (reg.) bahnă, băhniș, bulhac, mlacă, mlașniță, molastină, rât, tâlbăriță, tău, (prin Munt.) balhui, (prin Ban.) bară, (prin Bucov.) bălăștioagă, (prin Mold.) bâlc, (Transilv. și Mold.) mărghilă, (Mold., Bucov. și Transilv.) ploștină, (înv.) batac, băltină, paludă, pistelniță. (S-a înecat în ~.)

SMÂRC s. v. bulboacă, bulboană, ochi, pompă, smoc, tâlv, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

SMÎRC s. (GEOGR.) băltoacă, mlaștină, mocirlă, (rar) băltac, (pop.) rovină, (înv. și reg.) băltiș, (reg.) bahna, băhniș, bulhac, mlacă, mlașniță, molastină, rît, tălbăriță, tău, (prin Munt.) balhui, (prin Ban.) bară, (prin Bucov.) bălăștioagă, (prin Mold.) bîlc, (Transilv. și Mold.) mărghilă, (Mold., Bucov. și Transilv.) ploștină, (înv.) batac, băltină, paludă, piștelniță. (S-a înecat în ~.)

smîrc s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. POMPĂ. SMOC. TÎLV. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smîrc (-curi), s. n.1. (Trans.) Căuș, tigvă de scos apa. – 2. Ochi de apă, loc mocirlos. – 3. (Înv.) Vîltoare. – Var. zmîrc, smorc, zmorc și der. Sl. smrŭkŭ „tub, canal”, de la smrŭcati „a goli, a scoate” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Candrea, II, 350; Conev 75). – Der. smîrcîi, vb. (a smiorcăi, a-și trage mucii; a se miorlăi), din sl. smrŭkati, sb. smrkati, pol. smerkać, rus. smorkati; smîrci, vb. (a se smiorcăi, a se miorlăi); smîrcîială, s. f. (scîncet), cf. sb. smrkanje.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zmârc, zmârcuri s. n. (er.) păr pubian.

Intrare: smârc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smârc
  • smârcul
  • smârcu‑
plural
  • smârcuri
  • smârcurile
genitiv-dativ singular
  • smârc
  • smârcului
plural
  • smârcuri
  • smârcurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmorc
  • zmorcul
  • zmorcu‑
plural
  • zmorcuri
  • zmorcurile
genitiv-dativ singular
  • zmorc
  • zmorcului
plural
  • zmorcuri
  • zmorcurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmârc
  • zmârcul
  • zmârcu‑
plural
  • zmârcuri
  • zmârcurile
genitiv-dativ singular
  • zmârc
  • zmârcului
plural
  • zmârcuri
  • zmârcurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârc
  • zbârcul
  • zbârcu‑
plural
  • zbârcuri
  • zbârcurile
genitiv-dativ singular
  • zbârc
  • zbârcului
plural
  • zbârcuri
  • zbârcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smârc zbârc zmârc zmorc

  • 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetație); ochi de apă pe un teren mlăștinos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: baltă mlaștină 3 exemple
    exemple
    • S-au uscat smîrcurile. Sîngeră boturile vitelor căutînd rădăcini. STANCU, D. 99.
      surse: DLRLC
    • Solul argilos împiedică scurgerea apelor și cînd ploile sînt mari, tot ținutul e un smîrc. CĂLINESCU, I. C. 5.
      surse: DLRLC
    • Un pîlc de nagîți se ridică de pe marginea unui smîrc. SADOVEANU, O. IV 490.
      surse: DLRLC
    • 1.1. mai ales la plural Băltoacă rămasă în urma ploilor.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ploaia nu mai contenea... Prin smîrcurile mocirloase ale ulițelor pustii și fără felinare, mergeau încet, trudiți. VLAHUȚĂ, O. A. 136.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (la) plural (În basme) Loc îndepărtat și primejdios, de unde își trage marea izvoarele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Fetelor le dăduse prin gînd cam ce fel de vînt adusese pe voinicii noștri spre ele din așa smîrcuri depărtate. POPESCU, B. III 8.
        surse: DLRLC
      • Văd cuiburi de pajuri măiestre Și roibii cei fără căpestre Din smîrcuri de mări. COȘBUC, P. II 21.
        surse: DLRLC
      • După o călătorie de cîteva săptămîni, ajunseră la smîrcurile mărilor. ISPIRESCU, L. 24. 2.
        surse: DLRLC
  • 2. regional Unealtă primitivă făcută dintr-o tigvă, care servește pentru a scoate lichidul dintr-un butoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Pompă de fântână.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: