SLUJ s. n. (în expr.) A face (sau a sta) sluj = a) (despre câini sau despre alte animale) a se ridica în două labe; b) fig. (despre oameni) a avea o atitudine lingușitoare, slugarnică; a face cuiva temenele; a se ploconi, a se umili. – Din pol. sluz’.

sluj i [At: RESMERIȚĂ, D. / E: pn služ] 1 Strigăt cu care cineva îndeamnă câinele (sau rar, alt animal) dresat să ia poziție verticală, cu corpul sprijinit pe partea posterioară și cu labele dinainte ridicate și îndoite în fața pieptului. 2 (D. câini dresați; rar, d. alte animale dresate; îe) A face (sau a sta) ~ A lua poziție verticală, cu corpul sprijinit pe partea posterioară și cu labele de dinainte ridicate și îndoite în fața pieptului. 3 (Fig; d. oameni; îae) A avea o atitudine slugarnică (1). 4 (Fig; d. oameni; îae) A se înjosi.

SLUJ s. n. invar. (în expr.) A face (sau a sta) sluj = a) (despre câini sau despre alte animale) a se ridica în două labe; b) fig. (despre oameni) a avea o atitudine lingușitoare, slugarnică; a face cuiva temenele; a se ploconi, a se umili. – Din pol. sluz’.

SLUJ s. n. invar. (În expr.) A face (sau a sta) sluj = a) (despre cîini) a lua poziția verticală, cu corpul sprijinit pe partea posterioară și cu labele de dinainte ridicate în sus. Bubico (făcînd pe bancă sluj frumos, cu toată clătinătura vagonului) – Ham! CARAGIALE, O. II 268. Samurache stetea sluj, cu o chivără de hîrtie în cap. id. N. S. 50; b) (fig., despre persoane) a lua o atitudine de lingușire slugarnică, pentru a fi pe placul cuiva, a se ploconi, a face temenele. Ciocoaica de fată, cum îl văzu, începu... să se gudure pe lîngă el, să-i facă sluj ca o cățea leșinată de foame. ȘEZ. XII 38.

SLUJ n.: A face (sau a sta) ~ a) se spune despre câini, când stau în două labe; b) se spune despre persoane care se lingușesc, înjosindu-se. /<pol. služ

sluj n. în expresiunea a face sluj, a sta în două picioare, vorbind de câini: Samurache stetea sluj CAR. [Abstras din slujì].

sluj și (Munt. vest) sluș (pol. slysz, ascultă, stăĭ, orĭ rus. slúšaĭ, ascultă!) interj. adresată cînilor ca să stea în doŭă picĭoare. A face sluj, a sta în doŭă picĭoare (cînele): să facă sluș (CL. 1912, 8, 828).

sluj s. n.

sluj s. n.

sluj s. n. invar.

sluj interj. – Se folosește pentru a îndemna cîinele să stea în două labe. Pol. služ (Tiktin).

a face sluj expr. 1. (d. animale) a se ridica în două labe. 2. (d. oameni) a se umili, a accepta un compromis.