SLUGARNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (înv. „slugă” < bg.) + suf. -nic.

slugarnic, ~ă a [At: HELIADE, L. B. II, 84/24 / Pl: ~ici, ~ice / E: slugări + -nic] 1 a (D. oameni) Care are o atitudine de supunere exagerată, lipsită de demnitate, față de cineva, pentru a obține unele avantaje Si: plecat², servil, supus, umil, (liv) obsecvios, (înv) slugos (1), (îvr) slugar (1), slugăratic, slugărelnic (1), slugăresc (3). 2 av În mod umil și lipsit de demnitate Si: (înv) slugărește. 3 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă supunere exagerată, umilitoare Si: servil, (liv) obsecvios, (îvr) slugar (2), (înv) slugos (2). 4 smf Persoană lipsită de caracter. 5 a (Reg) Care face serviciu de slugă (1) bună Si: devotat.

slugărnici vti [At: DELAVRANCEA, în DL / Pzi: ~cesc / E: slugarnic] (Rar) 1-8 A slugări (1-8).

slugărnicie sf [At: CARAGIALE, ap. CADE / Pl: ~ii / E: slugarnic + -ie] 1 Slugăreală (6). 2-4 (Rar) Slugăreală (1-3). 5 (Rar) Folosire de serviciile unei slugi (1).

SLUGARNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (Înv. „slugă” < bg. ) + suf. -nic.

SLUGARNIC, -Ă, slugarnici, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, josnică, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. Purtare slugarnică. ◊ (Adverbial) [Comisarul] îl prinsese de braț, slugarnic, pe procuror. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 229. ◊ (Substantivat) Nu slugări printre slugarnici; poartă-ți fruntea sus printre nemernici! MACEDONSKI, O. III 116. 2. (Învechit) Care face serviciu de slugă bună; devotat. În loc să-mi dea pace că i-am fost așa slugarnic, acum mi-a dat 50 de nuiele. RETEGANUL, P. II 57.

SLUGĂRNICI, slugărnicesc, vb. IV. Intranz. A slugări; a munci în folosul altuia. [Tata și mama] să afle că eu, o dată pe săptămînă, slugărnicesc [la învățător]? DELAVRANCEA, H. TUD. 49. ◊ Tranz. Fig. E vorba de sărăcia care te alungă să-ți slugărnicești viața în casele bogate ale parveniților. DELAVRANCEA, la CADE.

SLUGĂRNICIE, slugărnicii, s. f. 1. Atitudine de lingușire față de oamenii de la care se primesc sau se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. După ce și-a sleit tot repertoriul... de ochi dulci și de slugărnicii smerite, cînd vede că nu i se trec, recurge la a doua serie de mijloace. VLAHUȚĂ, O. A. 200. 2. (Rar) Faptul de a se servi de slugi. Urăsc slugărnicia. M-am deprins să fiu propriul meu servitor. BART, E. 174.

SLUGARNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește umilință (ca slugile în fața superiorilor); lipsit de demnitate; servil. /a slugări + suf. ~nic

A SLUGĂRNICI ~esc 1. intranz. 1) A munci ca slugă (la un stăpân); a fi slugă; a argăți. 2) A fi slugarnic; a manifesta slugărnicie. 2. tranz. (persoane) 1) A servi în mod slugarnic, îndeplinind orice dorință. 2) A servi în calitate de slugă; a argăți. /Din slugarnic

SLUGĂRNICIE ~i f. Atitudine a celui care este slugarnic; servilism. [G.-D. slugărniciei] /slugarnic + suf. ~ie

slugarnic a. servil.

slugărnicie f. servilism.

slugárnic, -ă adj. (d. slugă): Servil. Adv. A se purta slugarnic.

slugărnicésc v. intr. Defav. Slugăresc.

slugărnicíe f. Defav. Servilizm.

slugarnic adj. m., pl. slugarnici; f. slugarnică, pl. slugarnice

slugărnici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărnicesc, 3 sg. slugărnicește, imperf. 1 slugărniceam; conj. prez. 1 sg. să slugărnicesc, 3 să slugărnicească

slugărnicie s. f., art. slugărnicia, g.-d. art. slugărniciei; pl. slugărnicii, art. slugărniciile (desp. -ci-i-)

slugarnic adj. m., pl. slugarnici; f. slugarnică, pl. slugarnice

slugărnici (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărnicesc, imperf. 3 sg. slugărnicea; conj. prez. 3 să slugărnicească

slugărnicie s. f., art. slugărnicia, g.-d. art. slugărniciei; pl. slugărnicii, art. slugărniciile

slugarnic adj. m., pl. slugarnici; f. sg. slugarnică, pl. slugarnice

slugărnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărnicesc, imperf. 3 sg. slugărnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. slugărnicească

slugărnicie s. f., art. slugărnicia, g.-d. art. slugărniciei; pl. slugărnicii, art. slugărniciile

SLUGARNIC adj., adv. 1. adj. plecat, servil, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. servil, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. servil, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.)

SLUGARNIC adj. v. cinstit, credincios, devotat, fidel, nestrămutat, statornic.

SLUGĂRNICI vb. v. servi, sluji.

SLUGĂRNICI vb. v. slugări.

SLUGĂRNICIE s. servilism, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (înv.) slugăreală, slugărie, slugărit. (~ unei persoane față de șefi.)

SLUGARNIC adj., adv. 1. adj. plecat, servil, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. servil, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. servil, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.)

slugarnic adj. v. CINSTIT. CREDINCIOS. DEVOTAT. FIDEL. NESTRĂMUTAT. STATORNIC.

slugărnici vb. v. SERVI. SLUJI.

SLUGĂRNICI vb. a slugări. (Mult l-a mai ~!)

SLUGĂRNICIE s. servilism, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (înv.) slugăreală, slugărie, slugărit. (~ unei persoane față de șefi.)