SLUGARNIC, -Ă, slugarnici, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, josnică, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. Purtare slugarnică. ◊ (Adverbial) [Comisarul] îl prinsese de braț, slugarnic, pe procuror. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 229. ◊ (Substantivat) Nu slugări printre slugarnici; poartă-ți fruntea sus printre nemernici! MACEDONSKI, O. III 116. 2. (Învechit) Care face serviciu de slugă bună; devotat. În loc să-mi dea pace că i-am fost așa slugarnic, acum mi-a dat 50 de nuiele. RETEGANUL, P. II 57.