SLUGARNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (înv. „slugă” < bg.) + suf. -nic.

slugarnic, ~ă a [At: HELIADE, L. B. II, 84/24 / Pl: ~ici, ~ice / E: slugări + -nic] 1 a (D. oameni) Care are o atitudine de supunere exagerată, lipsită de demnitate, față de cineva, pentru a obține unele avantaje Si: plecat², servil, supus, umil, (liv) obsecvios, (înv) slugos (1), (îvr) slugar (1), slugăratic, slugărelnic (1), slugăresc (3). 2 av În mod umil și lipsit de demnitate Si: (înv) slugărește. 3 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă supunere exagerată, umilitoare Si: servil, (liv) obsecvios, (îvr) slugar (2), (înv) slugos (2). 4 smf Persoană lipsită de caracter. 5 a (Reg) Care face serviciu de slugă (1) bună Si: devotat.

slugărnici vti [At: DELAVRANCEA, în DL / Pzi: ~cesc / E: slugarnic] (Rar) 1-8 A slugări (1-8).

SLUGARNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (Înv. „slugă” < bg. ) + suf. -nic.

SLUGARNIC, -Ă, slugarnici, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, josnică, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. Purtare slugarnică. ◊ (Adverbial) [Comisarul] îl prinsese de braț, slugarnic, pe procuror. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 229. ◊ (Substantivat) Nu slugări printre slugarnici; poartă-ți fruntea sus printre nemernici! MACEDONSKI, O. III 116. 2. (Învechit) Care face serviciu de slugă bună; devotat. În loc să-mi dea pace că i-am fost așa slugarnic, acum mi-a dat 50 de nuiele. RETEGANUL, P. II 57.

SLUGĂRNICI, slugărnicesc, vb. IV. Intranz. A slugări; a munci în folosul altuia. [Tata și mama] să afle că eu, o dată pe săptămînă, slugărnicesc [la învățător]? DELAVRANCEA, H. TUD. 49. ◊ Tranz. Fig. E vorba de sărăcia care te alungă să-ți slugărnicești viața în casele bogate ale parveniților. DELAVRANCEA, la CADE.

SLUGARNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește umilință (ca slugile în fața superiorilor); lipsit de demnitate; servil. /a slugări + suf. ~nic

A SLUGĂRNICI ~esc 1. intranz. 1) A munci ca slugă (la un stăpân); a fi slugă; a argăți. 2) A fi slugarnic; a manifesta slugărnicie. 2. tranz. (persoane) 1) A servi în mod slugarnic, îndeplinind orice dorință. 2) A servi în calitate de slugă; a argăți. /Din slugarnic

slugarnic a. servil.

slugárnic, -ă adj. (d. slugă): Servil. Adv. A se purta slugarnic.

slugărnicésc v. intr. Defav. Slugăresc.

slugarnic adj. m., pl. slugarnici; f. slugarnică, pl. slugarnice

slugărnici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărnicesc, 3 sg. slugărnicește, imperf. 1 slugărniceam; conj. prez. 1 sg. să slugărnicesc, 3 să slugărnicească

slugarnic adj. m., pl. slugarnici; f. slugarnică, pl. slugarnice

slugărnici (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărnicesc, imperf. 3 sg. slugărnicea; conj. prez. 3 să slugărnicească

slugarnic adj. m., pl. slugarnici; f. sg. slugarnică, pl. slugarnice

slugărnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărnicesc, imperf. 3 sg. slugărnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. slugărnicească

SLUGARNIC adj., adv. 1. adj. plecat, servil, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. servil, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. servil, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.)

SLUGARNIC adj. v. cinstit, credincios, devotat, fidel, nestrămutat, statornic.

SLUGĂRNICI vb. v. slugări.

SLUGĂRNICI vb. v. servi, sluji.

SLUGARNIC adj., adv. 1. adj. plecat, servil, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. servil, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. servil, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.)

slugarnic adj. v. CINSTIT. CREDINCIOS. DEVOTAT. FIDEL. NESTRĂMUTAT. STATORNIC.

SLUGĂRNICI vb. a slugări. (Mult l-a mai ~!)

slugărnici vb. v. SERVI. SLUJI.