13 definiții pentru slugarnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLUGÁRNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (înv. „slugă” < bg.) + suf. -nic.

slugarnic, ~ă a [At: HELIADE, L. B. II, 84/24 / Pl: ~ici, ~ice / E: slugări + -nic] 1 a (D. oameni) Care are o atitudine de supunere exagerată, lipsită de demnitate, față de cineva, pentru a obține unele avantaje Si: plecat2, servil, supus, umil, (liv) obsecvios, (înv) slugos (1), (îvr) slugar (1), slugăratic, slugărelnic (1), slugăresc (3). 2 av În mod umil și lipsit de demnitate Si: (înv) slugărește. 3 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă supunere exagerată, umilitoare Si: servil, (liv) obsecvios, (îvr) slugar (2), (înv) slugos (2). 4 smf Persoană lipsită de caracter. 5 a (Reg) Care face serviciu de slugă (1) bună Si: devotat.

SLUGÁRNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (Înv. „slugă” < bg. ) + suf. -nic.

SLUGÁRNIC, -Ă, slugarnici, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, josnică, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. Purtare slugarnică. ◊ (Adverbial) [Comisarul] îl prinsese de braț, slugarnic, pe procuror. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 229. ◊ (Substantivat) Nu slugări printre slugarnici; poartă-ți fruntea sus printre nemernici! MACEDONSKI, O. III 116. 2. (Învechit) Care face serviciu de slugă bună; devotat. În loc să-mi dea pace că i-am fost așa slugarnic, acum mi-a dat 50 de nuiele. RETEGANUL, P. II 57.

SLUGÁRNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește umilință (ca slugile în fața superiorilor); lipsit de demnitate; servil. /a slugări + suf. ~nic

slugárnic, -ă adj. (d. slugă): Servil. Adv. A se purta slugarnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slugárnic adj. m., pl. slugárnici; f. slugárnică, pl. slugárnice

slugárnic adj. m., pl. slugárnici; f. sg. slugárnică, pl. slugárnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLUGÁRNIC adj. v. cinstit, credincios, devotat, fidel, nestrămutat, statornic.

SLUGÁRNIC adj., adv. 1. adj. plecat, servil, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. servil, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. servil, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.)

SLUGARNIC adj., adv. 1. adj. plecat, servil, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. servil, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. servil, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.)

slugarnic adj. v. CINSTIT. CREDINCIOS. DEVOTAT. FIDEL. NESTRĂMUTAT. STATORNIC.

Intrare: slugarnic
slugarnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slugarnic
  • slugarnicul
  • slugarnicu‑
  • slugarnică
  • slugarnica
plural
  • slugarnici
  • slugarnicii
  • slugarnice
  • slugarnicele
genitiv-dativ singular
  • slugarnic
  • slugarnicului
  • slugarnice
  • slugarnicei
plural
  • slugarnici
  • slugarnicilor
  • slugarnice
  • slugarnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

slugarnic

  • 1. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: servil attach_file 3 exemple
    exemple
    • Purtare slugarnică.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial [Comisarul] îl prinsese de braț, slugarnic, pe procuror. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 229.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Nu slugări printre slugarnici; poartă-ți fruntea sus printre nemernici! MACEDONSKI, O. III 116.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Care face serviciu de slugă bună.
    surse: DLRLC sinonime: devotat attach_file un exemplu
    exemple
    • În loc să-mi dea pace că i-am fost așa slugarnic, acum mi-a dat 50 de nuiele. RETEGANUL, P. II 57.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Slugar (învechit „slugă” din limba bulgară) + sufix -nic.
    surse: DEX '09