SLAVON, -Ă, slavoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Înv.) Slav (1). 2. Adj. Care aparține slavilor (1), referitor la slavi; slav (2), slavic, slavonesc, slavonicesc. ◊ Limba slavonă (și substantivat, f.) = limba slavă bisericească și literară dezvoltată din slava veche bisericească și utilizată în Evul Mediu ca limbă liturgică și de cancelarie în Rusia, Serbia, Bulgaria și în Țările Române. ♦ (Despre caractere grafice) Chirilic. – Din fr. slavon.

slavon, ~ă [At: GENILIE, G. 185/4 / V: (înv) ~vun, slovan / Pl: ~i, ~e, (înv) ~oane af / E: fr slavon] 1-2 smp (Asr) Slav (1-2). 3-4 smf Slav (3-4). 5-8 a (Asr) Slav (5-8). 9-10 a, sf (Limba) ~, ~a bisericească Limbă literară dezvoltată din vechea slavă (13) și folosită în evul mediu ca limbă de cult și de cancelarie în Rusia, Bulgaria, Serbia și în țările române Si: limba slavonească, slavonește (2), (înv) limba slovenească, slavonie. 11 a (D. fenomene culturale, sociale etc. sau, mai ales, d. cărți, texte, cuvinte etc.) Care se referă la limba slavonă (9) Si: slavonesc (7), (înv) sârbesc. 12 a Care aparține limbii slavone (9) Si: slavonesc (8), (înv) sârbesc. 13 a Care este caracteristic limbii slavone (9) Si: slavonesc (9), (înv) sârbesc. 14 a Care este scris în limba slavonă (9) Si: slavonesc (10), (înv) sârbesc. 15 a (Asr; îs) Literă (sau, înv, slovă) ~ă Literă chirilică. 16 sn Cuvânt din limba slavonă (9) Si: slavonesc (12).

SLAVON, -Ă, slavoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Înv.) Slav (1). 2. Adj. Care aparține slavilor (1), referitor la slavi; slav (2), slavic, slavonesc, slavonicesc. ◊ Limba slavonă (și substantivat, f.) = limba slavă bisericească și literară care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din slava veche bisericească. ♦ (Despre caractere grafice) Chirilic. – Din fr. slavon.

SLAVON², -Ă, slavoni, -e, s. m. și f. (Învechit) Slav. Aceștia au fost «vecini»... celor ce au avut moșiile lor... după sistemul slavonilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 144.

Slavón, -ă s. Slav din Slavonia (lîngă Croația). Slav vechĭ, Slovean. Adj. Slavonesc.

slovan sm vz slavon

slavon (rar) adj. m., s. m., pl. slavoni; adj. f., s. f. slavonă, pl. slavone

slavon (rar) adj. m., s. m., pl. slavoni; adj. f., s. f. slavonă, pl. slavone

slavon s. m., adj. m., pl. slavoni; f. sg. slavonă, g.-d. art. slavonei, pl. slavone

SLAVON s., adj. 1. s. slav, (înv.) șcheau. (Vechii ~.) 2. adj. slav, slavonesc, (livr.) slavic. (Populații ~.) 3. adj. slavonesc, (înv.) sârbesc, slovenesc. (Text, document ~.)

SLAVON s., adj. 1. s. slav, (înv.) șcheau. (Vechii ~.) 2. adj. slav, slavonesc, (livr.) slavic. (Populații ~.) 3. adj. slavonesc, (înv.) sîrbesc, slovenesc. (Text, document ~.)