slavon, ~ă [At: GENILIE, G. 185/4 / V: (înv) ~vun, slovan / Pl: ~i, ~e, (înv) ~oane af / E: fr slavon] 1-2 smp (Asr) Slav (1-2). 3-4 smf Slav (3-4). 5-8 a (Asr) Slav (5-8). 9-10 a, sf (Limba) ~, ~a bisericească Limbă literară dezvoltată din vechea slavă (13) și folosită în evul mediu ca limbă de cult și de cancelarie în Rusia, Bulgaria, Serbia și în țările române Si: limba slavonească, slavonește (2), (înv) limba slovenească, slavonie. 11 a (D. fenomene culturale, sociale etc. sau, mai ales, d. cărți, texte, cuvinte etc.) Care se referă la limba slavonă (9) Si: slavonesc (7), (înv) sârbesc. 12 a Care aparține limbii slavone (9) Si: slavonesc (8), (înv) sârbesc. 13 a Care este caracteristic limbii slavone (9) Si: slavonesc (9), (înv) sârbesc. 14 a Care este scris în limba slavonă (9) Si: slavonesc (10), (înv) sârbesc. 15 a (Asr; îs) Literă (sau, înv, slovă) ~ă Literă chirilică. 16 sn Cuvânt din limba slavonă (9) Si: slavonesc (12).