23 de definiții pentru sfredeli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFREDELI, sfredelesc, vb. IV. 1. Tranz. A găuri, a perfora (cu sfredelul). 2. Tranz. Fig. (Despre priviri, despre senzații dureroase etc.) A pătrunde, a străbate (ca un sfredel); a scormoni. ♦ A străpunge mediul înconjurător, străbătându-l, făcându-și drum. 3. Refl. Fig. A se mișca în spirale, a forma spirale. – Din sfredel.

SFREDELI, sfredelesc, vb. IV. 1. Tranz. A găuri, a perfora (cu sfredelul). 2. Tranz. Fig. (Despre priviri, despre senzații dureroase etc.) A pătrunde, a străbate (ca un sfredel); a scormoni. ♦ A străpunge mediul înconjurător, străbătându-l, făcându-și drum. 3. Refl. Fig. A se mișca în spirale, a forma spirale. – Din sfredel.

sfredeli [At: (a. 1657) IORGA, S. D. IV, 53 / V: (îrg) ~eri, (înv) ~rid~, svr~, (reg) ~dăli, sfle~, sclederi, slederi, strieledi / Pzi: 1 ~lesc, 3 ~lește și (înv) sfredele / E: sfredel] 1 vt(a) (C. i. obiecte, materiale etc.) A face o gaură cu sfredelul (1, 7-8) (sau cu un alt instrument cu vârf ascuțit) Si: a perfora, a străpunge , (îrg) a petrece (1), a potricăli (1), (reg) a borteli, a borti, a sfredeluși. 2 vt (Pex) A face o scobitură, o adâncitură etc. Si: a găuri, a scormoni (7). 3 vt (Reg) A strunji. 4 vt (C. i. ființe sau părți ale corpului acestora) A străpunge, a traversa etc. lăsând o gaură Si: a perfora. 5 vt (C. i. ființe sau părți ale corpului acestora) A lovi producând o rană Si: a sparge. 6 vt (Pex; c. i. ființe sau părți ale corpului acestora) A zgâria producând răni. 7 vt (Rar; c. i. corpuri solide) A străbate (4). 8 vt (Fig) A frapa (1). 9 vt (Fig; c. i. oameni sau inima, mintea etc. lor) A provoca frământări, neliniște Si: a tulbura, a chinui, a răscoli. 10 vt (Fig; c. i. oameni sau inima, mintea etc. lor) A produce suferințe fizice, senzații neplăcute Si: a chinui, a răscoli. 11 vt (C. i. mediul înconjurător) A străbate brusc și repede. 12 vt (Fig; d. privire, ochi) A privi cercetător Si: a măsura, a observa, a scormoni, a scruta, a străpunge. 13 vt (Fig; d. privire, ochi) A examina cu insistență Si: a măsura, a observa, a scormoni, a scruta, a străpunge. 14 vi (Fig; rar) A scruta (1). 15 vr (Fig) A se mișca în spirale. 16 vr (Fig; pex) A se învârti în loc. 17 vr (Reg) A se înghesui în mulțime Si: a se îmbulzi.

SFREDELI, sfredelesc, vb. IV. 1. Tranz. A găuri un material sau o rocă cu ajutorul sfredelului; p. ext. (despre agenți distrugători) a face găuri. Apele Selitei străbat făgașuri adînci de straturi calcaroase, sfredelind apoi pămînturile argiloase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 6/1. Streșinile picură, sfredelind încet și adînc zăpada albă și lucioasă. DELAVRANCEA, T. 87. A sfredelit ușa cu un burghiu. CARAGIALE, O. III 33. ◊ (Prin metonimie) Continuă să sfredelească găurile, suflînd să împrăștie tărîțele de lemn. C. PETRESCU, Î. II 183. ◊ Refl. pas. Se sfredelește pămîntul, pentru a se scoate avuțiile ascunse. ȘEZ. I 204. ◊ Intranz. Fig. Stoicea sfredelea în pămînt cu ochii. GALACTION, O. I 55. 2. Tranz. A străpunge (sau a da impresia că străpunge) corpul sau simțurile omului, provocînd durere fizică sau morală. Fruntea era sfredelită de glonț. SADOVEANU, O. I 66. Ochii lui mă sfredeleau pînă la inimă, pînă la adormita-mi conștiință. GALACTION, O. I 109. Un cerc de foc îi strîngea capul și un cui țintuit în frunte părea că-i sfredelește creierul. BART, S. M. 77. Scotea, nene... niște țiuituri din naiul lui, de zgîrîia și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110. ◊ Intranz. Gîndurile încurcate, chinuitoare, sfredelind în miezul de nepătruns al aceleiași întrebări... îl părăsiră. DUMITRIU, N. 247. [Zvonul și țiuitul] sfredeleau și-l pătrundeau ca o jale din necunoscut. SADOVEANU, P. M. 105. ◊ Refl. O durere mare i se sfredelea în piept. REBREANU, I. 58. ♦ A străpunge mediul înconjurător, străbătîndu-l, făcîndu-și drum. Așteptară cîteva clipe, sfredelind noaptea luminoasă de-atîta zăpadă. V. ROM. noiembrie 1953, 12. Cîteva țipete lungi sfredeliră văzduhul. SADOVEANU, O. VI 47. 3. Refl. Fig. A se mișca în spirale, a forma spirale. Într-acel loc, unde apele se-nvrăjbesc și se sfredelesc în adînci vîrtejuri, vasul începu a șovăi. ODOBESCU, S. I 144.

A SFREDELI ~esc tranz. 1) A găuri cu sfredelul. 2) fig. (despre privire, gânduri etc.) A străpunge asemenea unui sfredel; a pătrunde adânc (provocând senzații neplăcute). ◊ ~ cu privirea a scruta. /Din sfredel

sfredelì v. 1. a găuri cu sfredelul; 2. a se înfunda; apele se sfredelesc în adânci vârtejuri OD.

sflederi[1] v vz sfredeli

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

striedeli[1] v vz sfredeli

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: strieledi LauraGellner

sfredelésc v. tr. (d. sfredel). Bortelesc cu sfredelu. Pin ext. Bortelesc stricînd părețiĭ: acest chiriaș mi-a sfredelit casa. – În nord și sflederesc (Drum Drept, 1916, 377). V. potricălesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfredeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfredelesc, 3 sg. sfredelește, imperf. 1 sfredeleam; conj. prez. 1 sg. să sfredelesc, 3 să sfredelească

sfredeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfredelesc, imperf. 3 sg. sfredelea; conj. prez. 3 să sfredelească

sfredeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfredelesc, imperf. 3 sg. sfredelea; conj. prez. 3 sg. și pl. sfredelească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFREDELI vb. a găuri, a perfora, a scobi, a străpunge, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidirl. (A ~ într-un material dur.)

Intrare: sfredeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfredeli
  • sfredelire
  • sfredelit
  • sfredelitu‑
  • sfredelind
  • sfredelindu‑
singular plural
  • sfredelește
  • sfredeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfredelesc
(să)
  • sfredelesc
  • sfredeleam
  • sfredelii
  • sfredelisem
a II-a (tu)
  • sfredelești
(să)
  • sfredelești
  • sfredeleai
  • sfredeliși
  • sfredeliseși
a III-a (el, ea)
  • sfredelește
(să)
  • sfredelească
  • sfredelea
  • sfredeli
  • sfredelise
plural I (noi)
  • sfredelim
(să)
  • sfredelim
  • sfredeleam
  • sfredelirăm
  • sfredeliserăm
  • sfredelisem
a II-a (voi)
  • sfredeliți
(să)
  • sfredeliți
  • sfredeleați
  • sfredelirăți
  • sfredeliserăți
  • sfredeliseți
a III-a (ei, ele)
  • sfredelesc
(să)
  • sfredelească
  • sfredeleau
  • sfredeli
  • sfredeliseră
sclederi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
svredeli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
striedeli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
slederi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfledeli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sflederi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfredăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfrederi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfrideli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfredeli, sfredelescverb

  • 1. tranzitiv A găuri, a perfora (cu sfredelul). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apele Selitei străbat făgașuri adînci de straturi calcaroase, sfredelind apoi pămînturile argiloase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 6/1. DLRLC
    • format_quote Streșinile picură, sfredelind încet și adînc zăpada albă și lucioasă. DELAVRANCEA, T. 87. DLRLC
    • format_quote A sfredelit ușa cu un burghiu. CARAGIALE, O. III 33. DLRLC
    • format_quote prin metonimie Continuă să sfredelească găurile, suflînd să împrăștie tărîțele de lemn. C. PETRESCU, Î. II 183. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Se sfredelește pămîntul, pentru a se scoate avuțiile ascunse. ȘEZ. I 204. DLRLC
    • format_quote intranzitiv figurat Stoicea sfredelea în pămînt cu ochii. GALACTION, O. I 55. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat (Despre priviri, despre senzații dureroase etc.) A pătrunde, a străbate (ca un sfredel). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fruntea era sfredelită de glonț. SADOVEANU, O. I 66. DLRLC
    • format_quote Ochii lui mă sfredeleau pînă la inimă, pînă la adormita-mi conștiință. GALACTION, O. I 109. DLRLC
    • format_quote Un cerc de foc îi strîngea capul și un cui țintuit în frunte părea că-i sfredelește creierul. BART, S. M. 77. DLRLC
    • format_quote Scotea, nene... niște țiuituri din naiul lui, de zgîrîia și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Gîndurile încurcate, chinuitoare, sfredelind în miezul de nepătruns al aceleiași întrebări... îl părăsiră. DUMITRIU, N. 247. DLRLC
    • format_quote intranzitiv [Zvonul și țiuitul] sfredeleau și-l pătrundeau ca o jale din necunoscut. SADOVEANU, P. M. 105. DLRLC
    • format_quote reflexiv O durere mare i se sfredelea în piept. REBREANU, I. 58. DLRLC
    • 2.1. A străpunge mediul înconjurător, străbătându-l, făcându-și drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Așteptară cîteva clipe, sfredelind noaptea luminoasă de-atîta zăpadă. V. ROM. noiembrie 1953, 12. DLRLC
      • format_quote Cîteva țipete lungi sfredeliră văzduhul. SADOVEANU, O. VI 47. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se mișca în spirale, a forma spirale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-acel loc, unde apele se-nvrăjbesc și se sfredelesc în adînci vîrtejuri, vasul începu a șovăi. ODOBESCU, S. I 144. DLRLC
etimologie:
  • sfredel DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.