9 definiții pentru slavic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLÁVIC, -Ă, slavici, -ce, adj. (Înv.) Slav (2). – Slav + suf. -ic.

SLÁVIC, -Ă, slavici, -ce, adj. (Înv.) Slav (2). – Slav + suf. -ic.

slavic, ~ă [At: GENILIE, G. 159/24 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger slawisch] 1-4 a (Înv; asr) Slav (5-8). 5 a (Înv; îs) Limbă ~ Limbă slavă (13). 6 sn Cuvânt din limba slavă (13).

SLÁVIC, -Ă, slavici, -e, adj. (Învechit) Slav. Limbi slavice.

slavic a. ce ține de slavi: limbi slavice: rusa, polona, boema, bulgara și sârba.

*slávic, -ă adj. (d. Slav cu sufixu noŭ -ic). Al Slavilor, slavonesc, slovenesc: limbile slavice. Adv. A vorbi slavic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slávic (înv.) adj. m., pl. slávici; f. slávică, pl. slávice

slávic adj. m., pl. slávici; f. sg. slávică, pl. slávice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLÁVIC adj. v. slav, slavon, slavonesc.

slavic adj. v. SLAV. SLAVON. SLAVONESC.

Intrare: slavic
slavic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slavic
  • slavicul
  • slavicu‑
  • slavică
  • slavica
plural
  • slavici
  • slavicii
  • slavice
  • slavicele
genitiv-dativ singular
  • slavic
  • slavicului
  • slavice
  • slavicei
plural
  • slavici
  • slavicilor
  • slavice
  • slavicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

slavic

etimologie:

  • Slav + sufix -ic.
    surse: DEX '98 DEX '09