2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLĂNÍNĂ, slănini, s. f. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură. [Pl. și: slănine] – Din bg., sb. slanina.

SLĂNÍNĂ, slănini, s. f. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură. [Pl. și: slănine] – Din bg., scr. slanina.

SLĂNÍNĂ s. f.. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din grăsimea porcului, întrebuințată ca aliment. Porcul său din ogradă este mai gras, deoarece stă slănina pe dînsul de o palmă. ISPIRESCU, L. 176. Ce le pasă: lemne la trunchi sînt, slănină și făină în pod este deavolna; brînză în putină de asemenea. CREANGĂ, A. 38. O bucată de pîne, pe care este puțintică slănină. NEGRUZZI, S. III 204. ◊ Expr. (Familiar) Cu un ochi la slănină și cu altul la făină v. ochi1 (I 1). Și cu curechiul uns și cu slănina-n pod, se spune despre cei care vor să aibă de toate, fără să sacrifice nimic.

SLĂNÍNĂ ~i f. 1) Grăsime care formează un strat gros sub pielea porcului. 2) Bucată din această grăsime preparată și folosită ca aliment. [G.-D. slăninii] /<bulg., sb. slanina

slănină f. grăsime de porc. [Bulg. SLANINŬ].

slănínă f., pl. ĭ (bg. sîrb. slanina, d. slán, sărat; rus. solonina, carne sărată; ung. szalonna, szalanna. V. solniță). Grăsimea care se întinde pe supt șoricu porculuĭ. (Și slăină, după făină). V. osînză. P. loc., v. făină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slănínă s. f., g.-d. art. slănínii; pl. slăníni

slănínă s. f., g.-d. art. slănínii; pl. slăníni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLĂNÍNĂ s. (pop. și fam.) slană, (Transilv. și Ban.) clisă, (Ban. și Transilv.) lard, (prin Mold.) sală. (Mănâncă ~ cu pâine.)

SLĂNI s. (pop. și fam.) slană, (Transilv. și Ban.) clisă, (Ban. și Transilv.) lard, (prin Mold.) sală. (Mănîncă ~ cu pîine.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

slănínă (slănini), s. f. – Grăsime de porc. – Var. slăină. Sl. (bg., sb., slov., ceh.) slanina, din sl. slanŭ „sărat” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 87), cf. ngr. σλανίνα (Meyer, Neugr. St., II, 58). – Der. slăninos, adj. (cu slănină).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se uita cu un ochi la făină și cu unul la slănină expr. (pop.) a fi sașiu, a suferi de strabism.

cu un ochi la slănină și cu altul la făină expr. sașiu; ciacâr.

Intrare: slănină (pl. -e)
slănină (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slăni
  • slănina
plural
  • slănine
  • slăninele
genitiv-dativ singular
  • slănine
  • slăninei
plural
  • slănine
  • slăninelor
vocativ singular
plural
zlănină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zlelină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zlenină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: slănină (pl. -i)
slănină (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slăni
  • slănina
plural
  • slănini
  • slăninile
genitiv-dativ singular
  • slănini
  • slăninii
plural
  • slănini
  • slăninilor
vocativ singular
plural