11 definiții pentru siteav sitav


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SITEÁV, -Ă, siteavi, -e, adj. (Reg.; despre glas; p. ext. despre oameni) Răgușit. [Var.: sitáv, -ă adj.] – Et. nec.

SITEÁV, -Ă, siteavi, -e, adj. (Reg.; despre glas; p. ext. despre oameni) Răgușit. [Var.: sitáv, -ă adj.] – Et. nec.

SITEÁV, -Ă, siteavi, -e, adj. (Regional, despre glas) Răgușit, stins; (despre persoane) care are astfel de glas. [Nevasta] vorbește gros, ca un bărbat siteav. STANCU, D. 73. – Variantă: sitáv, -ă (DELAVRANCEA, H. T. 194) adj.

SITÁV, -Ă adj. v. siteav.

sitav a. răgușit: glas sitav. [Origină necunoscută].

sitáv, -ă adj. (cp. cu bg. sipkav, rus. siplyĭ, la Rușiĭ albĭ sipávyĭ, răgușit). Munt. vest. Cu vocea stinsă, care nu poate răcni, răgușit. – Și siteáv, pl. evĭ, eve (Munt. vest. Rev. I. Crg. 9, 26, și ChN. I, 241).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

siteáv (reg.) adj. m., pl. siteávi; f. siteávă, pl. siteáve

siteáv adj. m., pl. siteávi; f. sg. siteávă, pl. siteáve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SITEÁV adj. v. hârâit, hârâitor, răgușit.

siteav adj. v. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. RĂGUȘIT.

Intrare: siteav
siteav adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siteav
  • siteavul
  • siteavu‑
  • sitea
  • siteava
plural
  • siteavi
  • siteavii
  • siteave
  • siteavele
genitiv-dativ singular
  • siteav
  • siteavului
  • siteave
  • siteavei
plural
  • siteavi
  • siteavilor
  • siteave
  • siteavelor
vocativ singular
plural
sitav adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sitav
  • sitavul
  • sitavu‑
  • sita
  • sitava
plural
  • sitavi
  • sitavii
  • sitave
  • sitavele
genitiv-dativ singular
  • sitav
  • sitavului
  • sitave
  • sitavei
plural
  • sitavi
  • sitavilor
  • sitave
  • sitavelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)