SIT, situri, s. n. 1. Peisaj pitoresc. 2. Configurația unui loc ocupat de un oraș. ◊ Sit arheologic = șantier unde au loc săpături și cercetări arheologice. Sit de conservare = arie naturală protejată. – Din fr., engl. site.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
SIT, situri, s. n. (Franțuzism rar) Priveliște din natură; peisaj. Dealurile și pădurile Hușului reproduc... pitoreștile situri de lîngă Carlsbad. HASDEU, I. V. 131.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
SIT, síturi, s.n. (Franțuzism rar) Priveliște din natură; peisaj. Dealurile și pădurile Hușului reproduc ... pitoreștile situri de lângă Carlsbad. HAȘDEU, I.V. 131.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink
SIT, situri, s. n. (Franțuzism) Peisaj. – Fr. site
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de Zavaidoc | Semnalează o greșeală | Permalink
*sit (loc, peisaj) s. n., pl. síturi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
sit s. n., pl. síturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
SIT s. v. cadru, imaș, izlaz, pășune, peisaj, priveliște, scenă, tablou, vedere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
SIT s. n. 1. peisaj considerat din punctul de vedere al aspectului său pitoresc. 2. configurație proprie unui anumit teritoriu, păstrat în forma sa naturală. ◊ sit arheologic = loc în care se efectuează săpături. 3. (biol.) cea mai mică unitate a unei gene care poate suferi o mutație sau o recombinare. (< fr., engl. site)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
sit n. partea unui peizaj considerat după aspectul său: sit încântător.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
*sit n., pl. urĭ (fr. site, d. it sito, care vine d. lat. situs, situațiune). Peizaj, regiune mică considerată în privința frumuseții: un sit încîntător.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
șiț! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă pisicile.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
Sit, -a, -ani v. S e t 1.
Sursa: Onomastic (1963) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
Definiții din dicționare neoficiale
Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.
SIT, síturi, s. n. ~ 3. (În sint.) Sit arheologic = așezare arheologică; loc în care se efectuează săpături arheologice. (cf. fr. site archéologique) [TLF]
Sursa: Neoficial | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink