2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sios, ~oa a vz sfios

SFIÓS, -OÁSĂ, sfioși, -oase, adj. Lipsit de îndrăzneală; timid, rușinos, rezervat, sfielnic, sfiicios; (despre manifestări, gesturi) care denotă timiditate, lipsă de îndrăzneală, nesiguranță, jenă. [Pr.: sfi-os] – Sfii + suf. -os.

SFIÓS, -OÁSĂ, sfioși, -oase, adj. Lipsit de îndrăzneală; timid, rușinos, rezervat, sfielnic, sfiicios; (despre manifestări, gesturi) care denotă timiditate, lipsă de îndrăzneală, nesiguranță, jenă. [Pr.: sfi-os] – Sfii + suf. -os.

sfios, ~oa [At: FM (1838) 11/1 / V: (înv) sios / Pl: ~oși, ~oase / E: sfii + -os] 1-2 av, a (Într-un mod) care este lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine și de îngâmfare în modul de a se comporta Si: rușinos, sfielnic (1-2), (rar) sfiicios (1-2), (înv) sfieț (1-2), (reg) obraznic (1), obrăzat (1). 3 a (Fig) Lipsit de intensitate Si: sfielnic (3), (rar) sfiicios (3), (înv) sfieț (3). 4 sm Persoană care este lipsită de îndrăzneală, de încredere în sine și de îngâmfare în modul de a se comporta Si: rușinos, sfielnic (4), (rar) sfiicios (4), (înv) sfieț (4), (reg) obraznic, obrăzat. 5 a (D. manifesări ale oamenilor) Care exprimă lipsă de îndrăzneală, de încredere și de îngâmfare în modul de a se comporta Si: sfielnic (5), (rar) sfieț (5), sfiicios (5).

șios, ~oa a vz șioios

SFIÓS, -OÁSĂ, sfioși, -oase, adj. (Despre persoane) Lipsit de îndrăzneală, rezervat, rușinos; sfiicios. O fetiță de patru ani, cu ochii mari și trăsăturile drepte... se ascunsese sfioasă după gard. V. ROM. octombrie 1953, 108. El e frumos și tinerel, dar e sfios Cînd e cu fete, Iar ele rîd și rîd șirete Și pe furiș privesc la el. COȘBUC, P. I 87. El zice și-aleargă spre fata sfioasă Cu chip purpurat. BOLINTINEANU, O. 84. ◊ Fig. Și fluturii sînt mai sfioși, Cînd zboară-n zări albastre. GOGA, P. 13. Speriat, dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23. Florile mici și sfioase nu-și mai îndreptau ochii lor albaștri și limpezi... spre vechiul și credinciosul lor amant. HOGAȘ, M. N. 96. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă timiditate, nesiguranță, teamă. Toma avea ceva sfios în el, ca de fată. CAMIL PETRESCU, O. I 60. [Tînărul] înaintează spre mine, cu pași sfioși. SAHIA, U.R.S.S. 82. Ceea ce mă mîhnea puțin erau șoaptele sfioase ale colegilor mei. DELAVRANCEA, H. T. 176. ◊ Fig. Și-n liniștea asfințitului, fîlfîire sfioasă de vînt trecu prin ramuri. SADOVEANU, O. I 316. ◊ (Adverbial) Am început a vorbi... sfios, cu înconjururi. SADOVEANU, E. 122. (Fig.) Cine n-a văzut cum își rîdică fruntea, rar și sfios, o floare albastră sau roșie. HOGAȘ, M. N. 91.

SFIÓS1 adv. Cu sfială; fără îndrăzneală; timid. /a (se) sfii + suf. ~os

SFIÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care se sfiește; lipsit de îndrăzneală; rușinos; timid. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă lipsă de îndrăzneală; cuprins de jenă; timid; rușinos. Privire ~oasă. /a (se) sfii + suf. ~os

sfios a. plin de sfială: sfios ca o fată mare.

sfiós, -oásă adj. (d. a se sfii). Care se sfiește, timid. Respectuos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfiós adj. m., pl. sfióși; f. sfioásă, pl. sfioáse

sfiós adj. m., pl. sfióși; f. sg. sfioásă, pl. sfioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFIÓS adj. 1. rușinos, sfiicios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzat, pâșin, (înv.) sfieț. (Ce copil ~!) 2. decent, pudic, rușinos. (Cu gesturi ~oase.)

SFIOS adj. 1. rușinos, sfiicios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzat, pâșin, (înv.) sfieț. (Ce copil ~!) 2. decent, pudic, rușinos. (Cu gesturi ~.)

Intrare: sfios
sfios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfios
  • sfiosul
  • sfiosu‑
  • sfioa
  • sfioasa
plural
  • sfioși
  • sfioșii
  • sfioase
  • sfioasele
genitiv-dativ singular
  • sfios
  • sfiosului
  • sfioase
  • sfioasei
plural
  • sfioși
  • sfioșilor
  • sfioase
  • sfioaselor
vocativ singular
plural
sios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șios
șios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfios sios

  • 1. Lipsit de îndrăzneală.
    exemple
    • O fetiță de patru ani, cu ochii mari și trăsăturile drepte... se ascunsese sfioasă după gard. V. ROM. octombrie 1953, 108.
      surse: DLRLC
    • El e frumos și tinerel, dar e sfios Cînd e cu fete, Iar ele rîd și rîd șirete Și pe furiș privesc la el. COȘBUC, P. I 87.
      surse: DLRLC
    • El zice și-aleargă spre fata sfioasă Cu chip purpurat. BOLINTINEANU, O. 84.
      surse: DLRLC
    • figurat Și fluturii sînt mai sfioși, Cînd zboară-n zări albastre. GOGA, P. 13.
      surse: DLRLC
    • figurat Speriat, dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23.
      surse: DLRLC
    • figurat Florile mici și sfioase nu-și mai îndreptau ochii lor albaștri și limpezi... spre vechiul și credinciosul lor amant. HOGAȘ, M. N. 96.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre manifestări, gesturi) Care denotă timiditate, lipsă de îndrăzneală, nesiguranță, jenă.
      surse: DEX '09 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • Toma avea ceva sfios în el, ca de fată. CAMIL PETRESCU, O. I 60.
        surse: DLRLC
      • [Tânărul] înaintează spre mine, cu pași sfioși. SAHIA, U.R.S.S. 82.
        surse: DLRLC
      • Ceea ce mă mîhnea puțin erau șoaptele sfioase ale colegilor mei. DELAVRANCEA, H. T. 176.
        surse: DLRLC
      • figurat Și-n liniștea asfințitului, fîlfîire sfioasă de vînt trecu prin ramuri. SADOVEANU, O. I 316.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Am început a vorbi... sfios, cu înconjururi. SADOVEANU, E. 122.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial figurat Cine n-a văzut cum își rîdică fruntea, rar și sfios, o floare albastră sau roșie. HOGAȘ, M. N. 91.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Sfii + sufix -os.
    surse: DEX '09 DEX '98