21 de definiții pentru sinteză
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SINTEZĂ, sinteze, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot. ♦ (Concr.) Lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. 2. Operație prin care se obține formarea unui compus chimic pornind de la elementele chimice componente sau de la compuși mai simpli. 3. (Fiz.) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau a mai multor culori. ♦ Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. 4. (În sintagma) Sinteză a sunetelor = a) tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor prin intermediul unor parametri relevanți; b) tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane. – Din fr. synthèse.
sinteză sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~es, ~esis, ~zie / S și: ~esă / Pl: ~ze / E: ngr σύνθεσις, fr synthèse] 1 Metodă științifică de cercetare a fenomenelor bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare. 2 Îmbinare a două sau mai multe elemente, care pot forma un tot unitar. 3 Recapitulare succintă Si: rezumat. 4 (Ccr) Lucrare, operă etc. care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. 5 Unitate didactică între laturi, tendințe etc. contrare. 6 (Flz) Moment final al triadei hegeliene, care reprezintă fuziunea tezei și a antitezei, într-o unitate superioară. 7 (Chm) Operație de obținere a unui compus chimic fie din elementele chimice componente, fie plecând de la compuși mai simpli. 8 (Fiz) Combinare a culorilor rezultată din amestecul a două sau mai multe culori sau din suprapunerea acestora. 9 Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. 10 (Fiz; îs) ~za sunetelor Tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor prin intermediul unor parametri relevanți. 11 (Fiz; îas) Tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane. 12-13 (Grm; înv) Sintaxă (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINTEZĂ, sinteze, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot. ♦ (Concr.) Lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. 2. Operație prin care se obține formarea unui compus chimic pornind de la elementele chimice componente sau de la compuși mai simpli. 3. (Fiz.) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori. ♦ Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. – Din fr. synthèse.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINTEZĂ, sinteze, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot. Cu materialul sistematizat... să treacă dintr-o dată la lucrări de sinteză. CAMIL PETRESCU, O. II 419. În actul de percepție spiritul face acte de sinteză mintală. GHEREA, ST. CR. III 232. 2. Metodă prin care se obțin compuși chimici complecși, din corpi mai simpli sau direct din elemente.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINTEZĂ s.f. (op. analiză). 1. Metodă generală de cunoaștere care constă din recompunerea unui tot sau a unui întreg din părțile sale componente. ♦ Reunire. ♦ (Concr.) Lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. 2. Operație, metodă prin care se obține un compus chimic din elementele lui sau din compuși mai simpli. 3. (Fiz.) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori. ♦ Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. 4. Unitate dialectică a laturilor contrare. 5. (În filozofia lui Hegel) Etapa finală a triadei, care unește în sine într-un chip nou unele trăsături ale ambelor etape anterioare ale dezvoltării (teza și antiteza). [Cf. fr. synthèse, lat., gr. synthesis < syn – cu, thesis – așezare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINTEZĂ s. f. 1. metodă de cunoaștere constând din recompunerea unui tot din părțile sale componente. ◊ reunire. ◊ lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. ◊ (mil.) document de raportare a situației și informare a eșalonului superior, la sfârșitul zilei de luptă sau al unei acțiuni. 2. operație, metodă prin care se obține un compus chimic din elementele lui sau din compuși mai simpli. 3. (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori. ◊ recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. ♦ ~a sunetelor = a) tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor. b) tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane. 4. (fil.) unitate dialectică a laturilor contrare ◊ (la Hegel) etapa finală a triadei, fuziunea contrariilor (teza și antiteza). (< fr. synthèse)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SINTEZĂ ~e f. 1) Metodă de cercetare care constă în recompunerea obiectului din elementele în care a fost descompus acesta cu scopul cunoașterii diferitelor lui aspecte 2) Formare a unui întreg (material) din elemente. 3) Lucrare științifică care generalizează rezultatele esențiale ale unei probleme sau ale unei discipline. 4) chim. Preparare a unui compus din substanțe simple. [G.-D. sintezei] /<ngr. sinthesis, lat. sinthesis, fr. synthese, germ. Synthese
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sinteză f. 1. metoadă de raționament care procede dela simplu la compus, dela cauze la efecte, dela principii la consecvențe; 2. generalizare, rezultanta faptelor și a ideilor; 3. recompunerea unui corp chimic cu elementele separate: combinând oxigenul cu hidrogenul, se face sinteza apei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*sintéză f., pl. e (vgr. sýn-thesis, d. sýn, împreună, și thésis, pozițiune. V. teză). Metoda care procede de la simplu la compus, de la elemente la întreg, de la cauze la efect, de la principiĭ la rezultate. Generalizare, expunere sinoptică. Sinteză chimică, operațiune pin care se combină corpurile simple ca să formeze compuse saŭ corpurĭ compuse ca să formeze altele și maĭ compuse: sinteza apeĭ. V. analiză.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sintes sf vz sinteză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sintesis sf vz sinteză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sintezie sf vz sinteză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
referat-sinteză s. n. Referat care sintetizează ◊ „[Editorii] au întocmit un referat-sinteză.” Gaz. lit. 6 IV 67 p. 6 (din referat + sinteză)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sinteză s. f., g.-d. art. sintezei; (operații, rezultate) pl. sinteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sinteză s. f., g.-d. art. sintezei; (operații, rezultate) pl. sinteze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sinteză s. f., g.-d. art. sintezei; (operații, rezultate) pl. sinteze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sinteză, -ze.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SINTEZĂ s. 1. rezumat. (Și-a alcătuit o ~ din cele citite.) 2. (BIOL.) biosinteză. 3. (CHIM.) sinteză oxo v. oxosinteză.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SINTEZĂ s. rezumat. (Și-a alcătuit o ~ din cele citite.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinteză ≠ analiză
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sinteză (-ze), s. f. – Generalizare, combinare. – Var. înv. sintesi. Fr. synthèse și mai înainte (sec. XVIII) din gr. σύνθεσις (Gáldi 254). Der. din fr. sintetic, adj.; sintetiza, vb.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sinteză, sintezesubstantiv feminin
- 1. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cu materialul sistematizat... să treacă dintr-o dată la lucrări de sinteză. CAMIL PETRESCU, O. II 419. DLRLC
- În actul de percepție spiritul face acte de sinteză mintală. GHEREA, ST. CR. III 232. DLRLC
- 1.1. Reunire. DNsinonime: reunire
- 1.2. Lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.3. Document de raportare a situației și informare a eșalonului superior, la sfârșitul zilei de luptă sau al unei acțiuni. MDN '00
-
- 2. Operație prin care se obține formarea unui compus chimic pornind de la elementele chimice componente sau de la compuși mai simpli. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 3. Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau a mai multor culori. DEX '09 DN
- 3.1. Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. DEX '09 DEX '98 DN
-
- 4. Unitate dialectică a laturilor contrare. DN
- 5. (În filozofia lui Hegel) Etapa finală a triadei, care unește în sine într-un chip nou unele trăsături ale ambelor etape anterioare ale dezvoltării (teza și antiteza). DN
- Sinteză a sunetelor = tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor prin intermediul unor parametri relevanți. DEX '09 MDN '00
- Sinteză a sunetelor = tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- synthèse DEX '09 DEX '98 DN