4 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sinica v vz sineca

sinec2 s [At: TEODORESCU, P. P. 380 / V: sân~ s, ~ă, ~nică sf, / E: pvb sineca] (Reg; de obicei precedat de prepoziții cu care formează locuțiuni adverbiale) Zorii zilei.

sineca vir [At: RESMERIȚĂ, D. / V: sân~, sânica, ~nica, suminica / Pzi: sinec / E: ml *signicare, *exsomnicare] 1-2 (Pop; în descântece) A se scula în zori (și a se închina). 3-4 (Pex) A se închina.

șinic sn [At: BIBLIA (1688), 5682/46 / V: (îrg) si~, ~neac, ~neag (Pl: ~uri), ~ig sn, sinice sf / Pl: ~ice / E: tc șinik, srb šinik, bg шиник, ngr σινίϰι] (Îrg) 1 Măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole, a cărei mărime variază, după regiuni și după epoci, aproximativ între 1,25 1 și 136 1 (echivalentul în greutate fiind de la 12 kg la 50 kg). 2 Vas care are capacitatea unui șinic (1). 3 (Spc) Măsură cu care se toarnă boabele în coș la măcinat1 sau cu care se ia vama la moară. 4-6 Cantitate corespunzătoare unui șinic (1-3).

SÍNIC, -Ă adj. chinez. (< engl. sinic, lat. sinicus)

2) sî́nec, a -á v. intr. (lat. *sénico, sênicáre [cu ê îld. ĕ], d. sĕnex, bătrîn) Est. Rar. Pornesc des-de dimineață (numaĭ în descîntece): am sînecat, am mînecat, dimineața m’am sculat, saŭ ca v. refl.: sînicasu-s’a, mînicatu-s’a.

șiníc n., pl. e (turc. șiniki [de unde și ngr. siniki și alb. bg. šinik], d. ngr. hinix [de unde și vsl. hinixŭ], din vgr. hoînix, oboroc). Vechĭ. Azĭ Olt. Baniță.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SINECÁ vb. v. închina, ruga.

SINÍCE s. v. baniță, dublu-decalitru.

sinice s. v. BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sînecá (-c, -át), vb. refl. – A se vindeca, a se restabili. Lat. *sanicāre, de la sanus (Buescu, R. Études roum., I, 109-15). Înainte s-a explicat prin lat. *signicāre „a-și face cruce” (Pușcariu, Conv. Lit., XLIV, 540; REW 7906; Drăganu, Dacor., IV, 742); prin sl. sŭnicati „a înclina” (Bogrea, Dacor., I, 473); prin *senicum, de la senex (Scriban). Aceste șovăieli se explică prin semantismul nu foarte sigur; este cuvînt rar, care s-a păstrat numai în formule de descîntec.

arată toate definițiile

Intrare: Sinica
Sinica nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sinica
Intrare: sinec (subst. - zori)
sinec1 (subst. - zori) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinec
  • sinecul
  • sinecu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sinec
  • sinecului
plural
vocativ singular
plural
sinecă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sineca
verb (V77)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sineca
  • sinecare
  • sinecat
  • sinecatu‑
  • sinecând
  • sinecându‑
singular plural
  • sinea
  • sinecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sinec
(să)
  • sinec
  • sinecam
  • sinecai
  • sinecasem
a II-a (tu)
  • sineci
(să)
  • sineci
  • sinecai
  • sinecași
  • sinecaseși
a III-a (el, ea)
  • sinea
(să)
  • sinece
  • sineca
  • sinecă
  • sinecase
plural I (noi)
  • sinecăm
(să)
  • sinecăm
  • sinecam
  • sinecarăm
  • sinecaserăm
  • sinecasem
a II-a (voi)
  • sinecați
(să)
  • sinecați
  • sinecați
  • sinecarăți
  • sinecaserăți
  • sinecaseți
a III-a (ei, ele)
  • sinea
(să)
  • sinece
  • sinecau
  • sineca
  • sinecaseră
verb (V77)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sâneca
  • sânecare
  • sânecat
  • sânecatu‑
  • sânecând
  • sânecându‑
singular plural
  • sânea
  • sânecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sânec
(să)
  • sânec
  • sânecam
  • sânecai
  • sânecasem
a II-a (tu)
  • sâneci
(să)
  • sâneci
  • sânecai
  • sânecași
  • sânecaseși
a III-a (el, ea)
  • sânea
(să)
  • sânece
  • sâneca
  • sânecă
  • sânecase
plural I (noi)
  • sânecăm
(să)
  • sânecăm
  • sânecam
  • sânecarăm
  • sânecaserăm
  • sânecasem
a II-a (voi)
  • sânecați
(să)
  • sânecați
  • sânecați
  • sânecarăți
  • sânecaserăți
  • sânecaseți
a III-a (ei, ele)
  • sânea
(să)
  • sânece
  • sânecau
  • sâneca
  • sânecaseră
sânica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șinic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinic
  • șinicul
  • șinicu‑
plural
  • șinice
  • șinicele
genitiv-dativ singular
  • șinic
  • șinicului
plural
  • șinice
  • șinicelor
vocativ singular
plural
sinic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinic
  • sinicul
  • sinicu‑
  • sinică
  • sinica
plural
  • sinici
  • sinicii
  • sinice
  • sinicele
genitiv-dativ singular
  • sinic
  • sinicului
  • sinice
  • sinicei
plural
  • sinici
  • sinicilor
  • sinice
  • sinicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinice
  • sinicea
plural
  • sinici
  • sinicile
genitiv-dativ singular
  • sinici
  • sinicii
plural
  • sinici
  • sinicilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)