șinic sn [At: BIBLIA (1688), 568²/46 / V: (îrg) si~, ~neac, ~neag (Pl: ~uri), ~ig sn, sinice sf / Pl: ~ice / E: tc șinik, srb šinik, bg шиник, ngr σινίϰι] (Îrg) 1 Măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole, a cărei mărime variază, după regiuni și după epoci, aproximativ între 1,25 1 și 136 1 (echivalentul în greutate fiind de la 12 kg la 50 kg). 2 Vas care are capacitatea unui șinic (1). 3 (Spc) Măsură cu care se toarnă boabele în coș la măcinat¹ sau cu care se ia vama la moară. 4-6 Cantitate corespunzătoare unui șinic (1-3).