16 definiții pentru sincronism sinhronism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINCRONÍSM, (2) sincronisme, s. n. 1. Existența în același timp sau desfășurarea paralelă a două sau a mai multor fapte, fenomene sau evenimente; simultaneitate. ◊ Sincronism sonor = simultaneitate a înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor, în cinematografie și televiziune, realizată cu ajutorul camerei sincrone. 2. Fenomen de sincronism (1). – Din fr. synchronisme.

sincronism sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~nhr~ / Pl: ~e / E: ngr συγχρονισμός[1], fr synchronisme] 1-2 Simultaneitate (1-2). 3 (Îs) ~ sonor Simultaneitate (2) a înregistrărilor sonore și ale imaginilor, în cinematografie sau în televiziune, realizată cu ajutorul camerei sincrone. corectată

  1. În original, etimologia ngr incorect tipărită: συγχρνισμός LauraGellner

SINCRONÍSM, sincronisme, s. n. Existența în același timp sau desfășurarea paralelă a două sau a mai multor fapte, fenomene sau evenimente; simultaneitate. ◊ Sincronism sonor = simultaneitate a înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor, în cinematografie și televiziune, realizată cu ajutorul camerei sincrone. – Din fr. synchronisme.

SINCRONÍSM, sincronisme, s. n. Proprietatea a două sau mai multor indicări de ceasornic, transformări sau fenomene de a fi sincrone.

SINCRONÍSM s.n. 1. Proprietate a unor fenomene periodice asemănătoare de a se desfășura simultan; stare a ceea ce este sincron; simultaneitate. ♦ (Cinem.) Simultaneitatea înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor. 2. Teorie susținută de Eugen Lovinescu, potrivit căreia, în epoca modernă, cultura (și toate instituțiile) unui popor se dezvoltă, prin imitație și adaptare, în strânsă interdependență cu celelalte culturi. [< fr. synchronisme].

SINCRONÍSM s. n. 1. proprietate a unor fenomene periodice asemănătoare de a se desfășura simultan; stare a ceea ce este sincron. ◊ (cinem.) concordanță într-un film între înregistrările sonore și cele ale imaginilor. 2. principiu derivat din teoria „imitației” a lui Gabriel Tarde, susținut de Eugen Lovinescu, potrivit căruia, în epoca modernă, cultura (și toate instituțiile) unui popor se dezvoltă, prin imitație și adaptare, în strânsă interdependență cu celelalte culturi. (< fr. synchronisme)

SINCRONÍSM n. Caracter sincronic; simultaneitate. /<fr. synchronisme

sincronism n. raport între două lucruri cari se fac în acelaș timp.

sinhronism sn vz sincronism

*sincronízm n. (vgr. syg-hronismós. V. ana-cronizm). Starea lucrurilor sincrone: sincronizmu a doŭă pendule. Coincidenta datelor istorice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sincronísm s. n., (fenomene) pl. sincronísme

sincronísm s. n., (fenomene) pl. sincronísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SINCRONÍSM s. v. concomitență.

SINCRONISM s. concomitență, paralelism, simultaneitate. (~ desfășurării unor fenomene.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SINCRONÍSM (< fr.) s. n. 1. (FIZ.) Proprietate a două sau a mai multor fenomene revolutive sau, p. ext., a unor fapte ori evenimente identice sau asemănătoare de a se petrece în același timp, având o desfășurare paralelă; simultaneitate. 2. Identitatea frecvențelor și corespondențelor fazelor explorării imaginii în două puncte ale lanțului de transmisiune a imaginii la televiziune. 3. (LIT.) Principiu derivat din teoria „imitației” a lui G. de Tarde, susținut în cultura noastră de E. Lovinescu Potrivit s., în epoca modernă, datorită multiplelor mijloace de legătură dintre popoare, cultura (și toate instituțiile) unui popor se dezvoltă prin imitație și adaptare, într-o strânsă interdependență cu celelalte culturi, ceea ce ar determina un ansamblu unitar de trăsături materiale și spirituale, un „spirit al veacului”. S. devine astfel baza teoretică a modernismului lovinescian. A fost combătut de adepții tradiționalismului.

Intrare: sincronism
sincronism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sincronism
  • sincronismul
  • sincronismu‑
plural
  • sincronisme
  • sincronismele
genitiv-dativ singular
  • sincronism
  • sincronismului
plural
  • sincronisme
  • sincronismelor
vocativ singular
plural
sinhronism
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sincronism sinhronism

  • 1. (numai) singular Existența în același timp sau desfășurarea paralelă a două sau a mai multor fapte, fenomene sau evenimente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: concomitență paralelism simultaneitate
    • 1.1. Sincronism sonor = simultaneitate a înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor, în cinematografie și televiziune, realizată cu ajutorul camerei sincrone.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (numai) singular Teorie susținută de Eugen Lovinescu, potrivit căreia, în epoca modernă, cultura (și toate instituțiile) unui popor se dezvoltă, prin imitație și adaptare, în strânsă interdependență cu celelalte culturi.
    surse: DN
  • 3. Fenomen de sincronism.
    surse: DEX '09

etimologie: