SINAFIE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină primul vers și îl începe pe al doilea. – Din fr. synaphie, ngr. sináfia.

sinafie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr synaphie] Fenomen produs când două părți ale unui vers sau, mai rar, două versuri sunt atât de strâns unite, încât are loc eliziunea de la unul la altul, ori când același cuvânt începe în primul vers și sfârșește în cel de-al doilea.

SINAFIE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină un vers și îl începe pe celălalt. – Din fr. synaphie, ngr. sináfia.

SINAFIE s.f. Fenomen care se produce atunci cînd două versuri sunt strîns unite, astfel încît are loc eliziunea de la unul la altul, sau același cuvînt termină un vers și începe pe celălalt. ♦ Folosirea repetată a aceleiași conjuncții (copulative). V. polisindet. [Gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire].

SINAFIE s. f. fenomen în care două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină un vers și începe pe celălalt. ◊ folosire repetată a aceleiași conjuncții (copulative). (< fr. synaphie, gr. synapheia)

sinafie s. f., art. sinafia, g.-d. art. sinafiei; pl. sinafii, art. sinafiile (desp. -fi-i-)

sinafie s. f., art. sinafia, g.-d. art. sinafiei; pl. sinafii, art. sinafiile

sinafie s. f., art. sinafia, g.-d. art. sinafiei; pl. sinafii, art. sinafiile

sinafie (gr. synapheia, „unire”, „legătură”), figură de stil care constă în întrebuințarea repetată a aceleiași conjuncții (copulative) (I). S. este o figură polisindetică a cărei structură se caracterizează printr-o simetrie specifică: este vorba de repetiția binară, ternară sau multiplă a adverbului „și” („aussi”, „auch”), devenit, prin repetiție, conjuncție copulativă; • Efectul s. este același ca și în cazul polisindetului: impresia intensivă de multiplicare și acumulare. Sin. polisindet.