SINAFIE s.f. Fenomen care se produce atunci cînd două versuri sunt strîns unite, astfel încît are loc eliziunea de la unul la altul, sau același cuvînt termină un vers și începe pe celălalt. ♦ Folosirea repetată a aceleiași conjuncții (copulative). V. polisindet. [Gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire].