2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMULÁRE, simulări, s. f. Faptul de a simula; prefăcătorie; falsificare; simulație. – V. simula.

SIMULÁRE, simulări, s. f. Faptul de a simula; prefăcătorie; falsificare; simulație. – V. simula.

SIMULÁRE, simulări, s. f. Faptul de a simula; prefăcătorie, falsificare.

SIMULÁRE s.f. Acțiunea de a simula și rezultatul ei; prefăcătorie; simulație. [< simula].

SIMULÁ, simulez, vb. I. Tranz. A face să pară adevărat ceva ireal; a da, în mod intenționat, o impresie falsă. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat etc. (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). – Din fr. simuler, lat. simulare.

SIMULÁ, simulez, vb. I. Tranz. A face să pară adevărat ceva ireal; a da, în mod intenționat, o impresie falsă. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat etc. (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). – Din fr. simuler, lat. simulare.

SIMULÁ, simulez, vb. I. Tranz. A face să apară ca real un lucru inexistent, a da, în mod intenționat, o impresie falsă. Ai noștri simulează în fața batalioanelor d-voastră retragerea, ca să veniți mai bine în cîmpul de tragere al artileriei. CAMIL PETRESCU, U. N. 413. Simulă spre mine o mușcătură în aer, fără să zică nimic. HOGAȘ, M. N. 45. Durerea chiar de-o simulezi, eu simt Fiori adînci în pieptul meu trezind. EMINESCU, O. IV 69. ◊ (Poetic) Muntele e calcaros, simulînd cetăți fantastice de piatră, și rîul trece printre pereți de stîncă apropiați în chipul unor coridoare colosale. CĂLINESCU, I. C. 7. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). (Absol.) Simulează sau îi nebun? îl întrebă, la ureche, maiorul. – Simulează... răspunse colonelul cu glas tare. Ascultă, ticălosule! Cu noi nu-ți merge... Pentru că ai dezertat în timp de război, te împușcăm. CAMILAR, N. I 354.

SIMULÁ vb. I. tr. A face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface. [< fr. simuler, it., lat. simulare – a imita].

SIMULÁ vb. tr. 1. a face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface (bolnav, nebun). 2. (inform.) a folosi un ordinator pentru studiu sau pentru reproducere imediată cu ajutorul unui model sau fenomen oarecare. (< fr. simuler, lat. simulare)

A SIMULÁ ~éz 1. tranz. 1) A prezenta ca fapt real, recurgând la înșelăciune; a afecta. ~ boala. ~ adevărul. 2) (despre lucruri) A fi numai în aparență. 2. intranz. A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a se preface. /<fr. simuler

simulà v. a face să apară ca real ceeace nu este: a simula o boală.

*simulațiúne f. (lat simulatio, -ónis). Acțiunea de a simula. – Și -áție, dar ob. -áre.

*simuléz v. tr. (lat. simulo, -láre, var. din similare, de unde vine a semăna, a fi asemenea). Fac să apară ca real p. a înșela saŭ p. a da o ideĭe de realitate (mă prefac că): a simula o boală, un sentiment, o bătălie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

simuláre s. f., g.-d. art. simulắrii; pl. simulắri

simuláre s. f., g.-d. art. simulării; pl. simulări

simulá (a ~) vb., ind. prez. 3 simuleáză

simulá vb., ind. prez. 1 sg. simuléz, 3 sg. și pl. simuleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIMULÁRE s. prefăcătorie, simulație, (înv.) prefăcanie. (E o simplă ~.)

SIMULARE s. prefăcătorie, simulație, (înv.) prefăcanie. (E o simplă ~.)

SIMULÁ vb. 1. a se face, a se preface, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnici. (~ că e nebun.) 2. (rar) a mima. (Un râs care ~ veselia.)

SIMULA vb. 1. a se face, a se preface, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnici. (~ că e nebun.) 2. (rar) a mima. (Un rîs care ~ veselia.)

arată toate definițiile

Intrare: simulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simulare
  • simularea
plural
  • simulări
  • simulările
genitiv-dativ singular
  • simulări
  • simulării
plural
  • simulări
  • simulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: simula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • simula
  • simulare
  • simulat
  • simulatu‑
  • simulând
  • simulându‑
singular plural
  • simulea
  • simulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • simulez
(să)
  • simulez
  • simulam
  • simulai
  • simulasem
a II-a (tu)
  • simulezi
(să)
  • simulezi
  • simulai
  • simulași
  • simulaseși
a III-a (el, ea)
  • simulea
(să)
  • simuleze
  • simula
  • simulă
  • simulase
plural I (noi)
  • simulăm
(să)
  • simulăm
  • simulam
  • simularăm
  • simulaserăm
  • simulasem
a II-a (voi)
  • simulați
(să)
  • simulați
  • simulați
  • simularăți
  • simulaserăți
  • simulaseți
a III-a (ei, ele)
  • simulea
(să)
  • simuleze
  • simulau
  • simula
  • simulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)