SIMULA, simulez, vb. I. Tranz. A face să apară ca real un lucru inexistent, a da, în mod intenționat, o impresie falsă. Ai noștri simulează în fața batalioanelor d-voastră retragerea, ca să veniți mai bine în cîmpul de tragere al artileriei. CAMIL PETRESCU, U. N. 413. Simulă spre mine o mușcătură în aer, fără să zică nimic. HOGAȘ, M. N. 45. Durerea chiar de-o simulezi, eu simt Fiori adînci în pieptul meu trezind. EMINESCU, O. IV 69. ◊ (Poetic) Muntele e calcaros, simulînd cetăți fantastice de piatră, și rîul trece printre pereți de stîncă apropiați în chipul unor coridoare colosale. CĂLINESCU, I. C. 7. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). (Absol.) Simulează sau îi nebun? îl întrebă, la ureche, maiorul. – Simulează... răspunse colonelul cu glas tare. Ascultă, ticălosule! Cu noi nu-ți merge... Pentru că ai dezertat în timp de război, te împușcăm. CAMILAR, N. I 354.