2 intrări
48 de definiții
din care- explicative (28)
- morfologice (8)
- relaționale (5)
- argou (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SIMTIMENT s. n. v. sentiment.
SIMTIMENT s. n. v. sentiment.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
SIMTIMENT s. n. v. sentiment.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
simtiment sn vz sentiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SENTIMENT, sentimente, s. n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate; simțământ. ♦ Afecțiune. 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva; conștiință. ♦ Credință, impresie intimă; convingere. Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva. [Var.: (înv.) simtiment s. n.] – Din fr. sentiment.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SENTIMENT, sentimente, s. n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate; simțământ. ♦ Afecțiune. 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva; conștiință. ♦ Credință, impresie intimă; convingere. Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva. [Var.: (înv.) simtiment s. n.] – Din fr. sentiment.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIMȚĂMÂNT, simțăminte, s. n. (Rar) Sentiment. [Var.: (înv.) simțimânt s. n.] – Simți + suf. -ământ (după fr. sentiment).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SIMȚIMÂNT s. n. v. simțământ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SIMȚIMÂNT s. n. v. simțământ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sâmțemint[1] sm vz simțământ
- În definiția principală, această variantă este tipărită: sâmțemânt — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sentement sn vz sentiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sentiment sn [At: PLEȘOIANU, T. I, 146/6 / V: (înv) ~tem~ (Pl: sentemente și sentementuri), simt~, sintem~, sin~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr sentiment, lat sentimentum] 1 Proces, stare, atitudine, manifestare afectivă specific umană, mai durabilă și mai complexă decât emoția, reprezentând reacția (pozitivă sau negativă) a individului față de alte ființe, față de obiecte și de fenomene sau față de sine însuși Si: simțire , simțământ , (înv) simțiciune (3), (îvr) sens (32). 2 (Fam; prt; îlav) Cu ~ Cu pasiune. 3 (Fam; prt; îlav) Fără ~ Cu indiferență Si: indiferent, rece. 4 Capacitate a individului de a simți, de a presimți, de a aprecia, de a înțelege ceva (pe cale instinctivă) Si: senzație (9). 5-7 (Pex; adesea în construcții cu verbul „a avea”) Opinie (sau impresie, convingere) rezultată în urma unei aprecieri subiective.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
simțământ sn [At: CR (1831), 122/8 / V: (iuz) ~țem~, ~țim~, (înv) ~țiment (Pl: ~țimenturi), sâmțem~[1] / Pl: ~minte / E: simți + -ământ (după fr sentiment)] 1 Stare (și atitudine) afectivă specific umană, mai intensă și complexă decât emoția, reprezentând reacția (pozitivă sau negativă a) individului față de alte ființe, obiecte și fenomene sau față de sine însuși Si: sentiment (1), simțire (18), (înv) simțiciune, (îvr) sens. 2 Simț (6). 3 (Pex; adesea în construcții cu „a avea”) Impresie care se fundează pe intuiție, afect, pe o apreciere subiectivă etc. 4 Conștiință (2).
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sâmțemint — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
simțemânt sn vz simțământ
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
simțimânt sn vz simțământ
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
simțiment sn vz simțământ
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sintement sn vz sentiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sintiment sn vz sentiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIMȚĂMÂNT, simțăminte, s. n. Sentiment. [Var.: (înv.) simțimânt s. n.] – Simți + suf. -ământ (după fr. sentiment).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SENTIMENT, sentimente, s. n. 1. Atitudine emoțională a omului față de realitate; simțămînt. Un sentiment de adîncă evlavie... mă încovoia cucernic lîngă blîndul și cucernicul moșneag. GALACTION, O. I 92. Eu, Dafine, de șapte ani am în inimă numai un gînd, amorul; numai un sentiment, amorul. NEGRUZZI, S. III 438. Cercările poetice tipărite la 1839 sînt pline de sentiment patriotic. RUSSO, S. 153. ♦ Afecțiune. Avea pentru mine un sentiment de frate mai mare, dispus să ocrotească și să sprijine în mine ceea ce era comun în noi. SADOVEANU, E. 160. Păstram pentru ei un sentiment delicat. id. N. F. 144. El simte, cald, un sentiment de frate, Cu cel eliberat, cu cine-i rob. D. BOTEZ, F. S. 21. 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva; conștiință. Sentimentul propriilor forțe. ▭ Sentimentul naturii apare în proza romînească o dată cu Alecu Russo. VIANU, A. P. 73. ♦ Credință, impresie intimă. [Oamenii din țara Oltului] niciodată nu sînt părăsiți de sentimentul că lumea, în nici o altă parte, n-ar putea fi mai frumoasă ca aici. BOGZA, C. O. 274. Avea sentimentul că Ana a intrat în viața lui intimă, că-l observă. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. – Variantă: (învechit) simtiment (BĂLCESCU, O. I 233, ALEXANDRESCU, M. 5) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIMȚĂMÎNT, simțăminte, s. n. Sentiment. Își aduse aminte de simțămîntul de singurătate. DUMITRIU, N. 74. Acest simțămînt sfînt, nu cunosc încă nici un neam, nici o seminție cît de brută, cît de sălbatecă, care să nu-l aibă. KOGĂLNICEANU, S. A. 54. – Variante: simțimînt (C. PETRESCU, C. V. 361, DAVILA, V. V. 86, ODOBESCU, S. III 50), simțemînt (ARDELEANU, D. 52), simțiment (ALEXANDRESCU, M. 5) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIMȚEMÎNT s. n. v. simțămînt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIMȚIMENT s. n. v. simțămînt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIMȚIMÎNT s. n. v. simțămînt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SENTIMENT s.n. 1. Atitudine emoțională pe care omul o are față de realitate; simțire, simțămînt. ♦ Afecțiune. 2. Facultate de a simți, de a aprecia anumite lucruri; conștiință. ♦ Credință, impresie intimă. [< fr. sentiment, it. sentimento].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SENTIMENT s. n. 1. proces afectiv mai durabil și mai complex decât emoția, exprimând atitudinea pe care omul o are față de realitate; simțire, simțământ. ◊ afecțiune. 2. credință, impresie intimă; convingere. (< fr. sentiment)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SENTIMENT ~e n. 1) Proces afectiv care reflectă atitudinea emoțională a omului față de realitate; simțământ. ~e nobile. ◊ ~e pozitive sentimente care aduc satisfacție sufletească și care stimulează activitatea omului. ~e negative sentimente care tulbură spiritul și demoralizează. 2) Atitudine afectivă față de cineva sau față de ceva; simțământ. ~ de frate. 3) Convingere proprie; impresie intimă. /<fr. sentiment, lat. sentimentum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SIMȚĂMÂNT simțăminte n. Atitudine afectivă față de cineva sau ceva; sentiment. simțământ de frate. simțăminte de iubire. /a simți + suf. ~mânt
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sentiment n. 1. rezultatul acțiunii de a simți: sentiment plăcut; 2. facultatea de a înțelege, de a aprecia printr’un fel de instinct natural: are mai mult sentiment decât raționament; 3. conștiință intimă: sentimentul datoriei; 4. mișcare sufletească, afecțiune, pasiune: sentimente generoase.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
simțimânt n. sentiment.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*sentimént n., pl. e (fr. sentiment, it. sentimento). Acțiunea de a simți, simțire, impresiune: un sentiment plăcut. Impresionabilitate, simt, facultatea de a simți (a înțelege, a aprecia) din instinct: a avea maĭ mult sentiment de cît raționament. Conștiință, simț: a avea sentimentu superioritățiĭ, datoriiĭ. Pasiune, simțire (ĭubire saŭ ură), opiniune: sentimente înalte, josnice, durabile; a-țĭ schimba sentimentele. – Fals simțimînt, pl. inte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*simțimînt V. sentiment.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sentiment s. n., pl. sentimente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
simțământ (înv.) s. n., pl. simțăminte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sentiment s. n., pl. sentimente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
simțământ (rar) s. n., pl. simțăminte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sentiment s. n., pl. sentimente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
simțământ s. n., pl. simțăminte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
simțămînt, pl. simțăminte
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
simțimânt, -minte.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SENTIMENT s. 1. (livr.) afect. (Senzații și ~e.) 2. simțământ, simțire. (Un ~ delicat.) 3. pasiune, simțire, (livr.) patos, (înv.) simț. (A cânta cu ~.) 4. simțământ, (înv.) simțiciune. (Are un ~ ciudat.) 5. impresie, părere, senzație. (Are ~ul că e inoportun.) 6. conștiință. (~ul datoriei împlinite.) 7. certitudine, convingere, credință, încredințare, siguranță, (livr.) convicțiune. (Am ~ul că așa se va întâmpla.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SIMȚĂMÂNT s. 1. sentiment, simțire. (Un ~ delicat.) 2. sentiment, (înv.) simțiciune. (Are un ~ ciudat.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SENTIMENT s. 1. (livr.) afect. (Senzații și ~e.) 2. simțămînt, simțire. (Un ~ delicat.) 3. pasiune, simțire, (livr.) patos, (înv.) simț. (A cînta cu ~.) 4. simțămînt, (înv.) simțiciune. (Are un ~ ciudat.) 5. impresie, părere, senzație. (Are ~ că e inoportun.) 6. conștiință. (~ datoriei împlinite.) 7. certitudine, convingere, credință, încredințare, siguranță, (livr.) convicțiune. (Am ~ că așa se va întîmpla.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIMȚĂMÎNT s. 1. sentiment, simțire. (Un ~ delicat.) 2. sentiment, (înv.) simțiciune. (Are un ~ ciudat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sentiment ≠ resentiment
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a dansa la sentiment expr. a dansa lipiți unul de altul.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a lua (pe cineva) la sentiment expr. a apela la sensibilitatea cuiva, a înduioșa (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a o pune de sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a o rupe în sentiment expr. a avea o pagubă mare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a rula un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se învârti de un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se reduce la sentiment expr. (prst.) a refuza banii unui client; a reduce tariful.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N10) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N10) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N10) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sentiment, sentimentesubstantiv neutru
- 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Un sentiment de adîncă evlavie... mă încovoia cucernic lîngă blîndul și cucernicul moșneag. GALACTION, O. I 92. DLRLC
- Eu, Dafine, de șapte ani am în inimă numai un gînd, amorul; numai un sentiment, amorul. NEGRUZZI, S. III 438. DLRLC
- Cercările poetice tipărite la 1839 sînt pline de sentiment patriotic. RUSSO, S. 153. DLRLC
- 1.1. Afecțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: afecțiune
- Avea pentru mine un sentiment de frate mai mare, dispus să ocrotească și să sprijine în mine ceea ce era comun în noi. SADOVEANU, E. 160. DLRLC
- Păstram pentru ei un sentiment delicat. SADOVEANU, N. F. 144. DLRLC
- El simte, cald, un sentiment de frate, Cu cel eliberat, cu cine-i rob. D. BOTEZ, F. S. 21. DLRLC
-
-
- 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cunoștință
- Sentimentul propriilor forțe. DLRLC
- Sentimentul naturii apare în proza romînească o dată cu Alecu Russo. VIANU, A. P. 73. DLRLC
- 2.1. Credință, impresie intimă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: convingere
- [Oamenii din țara Oltului] niciodată nu sînt părăsiți de sentimentul că lumea, în nici o altă parte, n-ar putea fi mai frumoasă ca aici. BOGZA, C. O. 274. DLRLC
- Avea sentimentul că Ana a intrat în viața lui intimă, că-l observă. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. DLRLC
- Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva. DEX '09 DEX '98
-
-
etimologie:
- sentiment DEX '09 DEX '98 DN
simțământ, simțămintesubstantiv neutru
- 1. Sentiment, simțiciune, simțire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sentiment simțiciune simțire
- Își aduse aminte de simțămîntul de singurătate. DUMITRIU, N. 74. DLRLC
- Acest simțămînt sfînt, nu cunosc încă nici un neam, nici o seminție cît de brută, cît de sălbatecă, care să nu-l aibă. KOGĂLNICEANU, S. A. 54. DLRLC
-
etimologie:
- Simți + sufix -ământ. DEX '09 DEX '98
- sentiment DEX '98 DEX '09