SIMA s. f. Înveliș intern al Pământului alcătuit în special din compuși ai siliciului și ai magneziului. – Din fr. sima.

sima s [At: LTR² / E: fr sima] Înveliș intern al pământului alcătuit în special din compuși ai siliciului și ai magneziului.

SIMA s. f. Înveliș intern al Pământului alcătuit în special din compuși ai siliciului și ai magneziului. – Din fr. sima.

SIMA s.f. Parte a globului pămîntesc în care predomină roci bogate în siliciu și magneziu. [< fr. sima < si(liciu) + ma(gneziu)].

SIMA s. f. zonă a globului terestru, între nife și sial, cu roci bogate în siliciu și magneziu. (< fr. sima)

sima s. f., g.-d. art. simei

sima s. f., g.-d. art. simei

sima s. f., g.-d. art. simei

SÍMA (< fr.; {a} si[licium] + ma[gnésium]) subst. Înveliș al Pământului, aflat sub sial, alcătuit în special din compuși ai siliciului și ai magneziului (bazalte, diorite, gabrouri) și care se întinde atât în domeniul continental (unde are 15-17 km grosime), cât și în cel oceanic (cu grosimi de 6-10 km).

SIMA, Horia (1907-1993, n. Mândra, jud. Făgăraș), om politic român. Membru al mișcării legionare (din 1927) și comandant al acesteia (din sept. 1940). Vicepreședinte al guvernului (sept. 1940-ian. 1941). Urmărind să preia întreaga putere, S. declanșează rebeliunea legionară (ian. 1941); s-a refugiat în Germania. După lovitura de stat de la 23 aug. 1944, S. împreună cu alți legionari, sprijinit de autoritățile germane, formează, la Viena, așa-numitul „guvern național român, în exil”.

SIMA, Ion (1898-1985, n. Pericei, jud. Sălaj), pictor român. Portrete, peisaje și naturi moarte, evidențiind remarcabile calități de colorist și sensibilitate lirică („Flori roșii”, „Colț de atelier”).

SIMA QIAN (SSU-MA CH’IEN) (145 sau 135 î. Hr.-?), istoric chinez din timpul dinastiei Han de Apus. (206 î. Hr.-25 d. Hr.), pionier al istoriografiei chineze. Cartea sa, „Însemnările istoricului”, se referă la peste 3.000 de ani de istorie, începând cu Împăratul Galben (legendar), până în epoca împăratului Han Wu (140-86 î. Hr.). Lucrarea este interesantă, de asemenea, pentru calitățile sale literare și pentru biografiile cuprinse.

Șima, -nu v. Sim I 3, II 8.

SIMA s. (GEOL.) pirosferă.

SIMA s. (GEOL.) pirosferă.