14 definiții pentru simțitor sințitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMȚITÓR, -OÁRE, simțitori, -oare, adj. 1. Care este capabil să simtă (5), care se înduioșează, se impresionează ușor, înzestrat cu simțire (2), plin de sensibilitate (1); sensibil, impresionabil, emotiv. 2. (Adesea adverbial) Apreciabil, considerabil, important. A făcut o economie simțitoare. – Simți + suf. -tor.

simțitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) săm~, sânț~ / Pl: ~ori, ~oare / E: simți + -tor] 1 a (D. ființe sau d. părți ori simțuri ale corpului acestora) Care este capabil din punct de vedere fiziologic de senzații, de percepții etc. Si: sensibil (1). 2 a Care reacționează la senzații, la percepții etc. Si: sensibil (2). 3 a (Pex) Pentru care rezistența la unele condiții exterioare este slabă sau inexistentă Si: sensibil (3). 4 a (Înv; d. ființe) Dotat cu organe de simț. 5 sf (Bot; reg) Mimoză senzitivă (Mimosa pudica). 6 a (Înv; d. senzații) Care este simțit (1) fizic. 7 a (Pex) (D. corpul ființelor sau d. acțiuni asupra acestora) Dureros. 8 a (Înv; d. aparate, instrumente de măsură, mașini etc.) Sensibil (5). 9 a (Chm; înv; d. corpuri sau substanțe) Activ. 10 a (D. fenomene, stări, procese, situații, operații etc.) Care se manifestă etc. cu intensitate Si: intens, puternic, mare1, tare, viu. 11-12 a, av (Pex) (Care a atins un stadiu, un cuantum etc. suficient de mari pentru a fi) ușor de sesizat Si: apreciabil (2), considerabil (2), evident (1), însemnat, remarcabil, sensibil (11), vădit, vizibil. 13 a (D. oameni sau d. firea, caracterul etc. lor) Care trăiește profund sentimentele, impresiile, situațiile etc. 14 a Care suferă excesiv în urma situațiilor, atitudinilor etc. întâlnite. 15 a (Pex) Care poate fi ușor impresionat de... Si: emotiv, impresionabil, sensibil (16), (înv) simțibil (4), simțicios (2), (reg) sensibilos (5). 16 a (D. manifestări, trăsături etc. ale oamenilor) Care exprimă sensibilitate (1). 17 a (Înv; d. oameni sau d. însușiri ale lor) Care este dotat cu perspicacitate. 18 a (Înv; d. oameni sau însușiri ale lor) Care dă dovadă de înțelegere a unor situații, fenomene etc. 19 a (Înv; d. manifestări, creații etc. ale oamenilor) Impresionant.

SIMȚITÓR, -OÁRE, simțitori, -oare, adj. 1. Care este capabil să simtă (5), care se înduioșează, se impresionează ușor, înzestrat cu simțire (2), plin de sensibilitate (1); sensibil, impresionabil, emotiv. 2. (Adesea adverbial) Apreciabil, considerabil, important. A făcut o economie simțitoare.Simți + suf. -tor.

SIMȚITÓR, -OÁRE, simțitori, -oare, adj. 1. Care se înduioșează ușor, este plin de sensibilitate; sensibil. Avea inima cea mai bună din lume, era simțitoare și milostivă cu nenorociții. GALACTION, O. I 304. Nu o cunosc, dar aud că e o femeie tînără, bună, simțitoare; poate că s-ar fi îndurat la nenorocirea mea. NEGRUZZI, S. I 52. ◊ (Poetic) Pe nesimțite vîntul se întețise... Papura se îndoia așa de tare, încît săruta apa cu vîrfurile ei simțitoare. CAZABAN, V. 32. ◊ Expr. A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau simțitoare) v. coardă. ♦ Dispus să se lase stăpînit de un sentiment, accesibil la un sentiment. L-a mea jale, l-a mea chemare, Dacă-al tău suflet e simțitor, Vin’ să-ți dau numai o sărutare Ș-apoi din lume vesel să zbor! ALECSANDRI, P. I 152. Plăcerea prieteniei, atît de rar cunoscută de cei mari, pentru că ei se iubesc numai pre sine, era aceea la care... era mai simțitor, privind-o ca cea mai dulce legătură a societății. NEGRUZZI, S. II 155. 2. Apreciabil, considerabil, important. Oamenii lui mîncau bine, și economie simțitoare se făcea la capitolul de hrană a trupei. BART, S. M. 72. ◊ (Adverbial) Ar putea să sporească simțitor buna ei stare generală. GALACTION, O. I 241. Lumina a scăzut între timp simțitor, fără să se fi întunecat însă de tot. SEBASTIAN, T. 129. Soarele se plecase simțitor înspre apus și întunericul peste curînd avea să sosească. HOGAȘ, M. N. 167.

SIMȚITÓR1 adv. În mod considerabil; apreciabil. A spori ~ productivitatea muncii. /a simți + suf. ~tor

SIMȚITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care simte; care vădește simțire. 2) Care reacționează ușor la acțiunea factorilor externi; sensibil. Fire ~oare. /a simți + suf. ~tor

simțitor a. 1. care simte cu multă vioiciune: susceptibil, impresionabil; 2. ce se simte, sensibil; 3. fig. important: pierdere simțitoare.

sințitor[1], ~oare a vz simțitor corectată

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Este tipărită în original greșit: sintitor; o confirmă ordonarea ei alfabetică — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

simțitór adj. m., pl. simțitóri; f. sg. și pl. simțitoáre

simțitór adj. m., pl. simțitóri; f. sg. și pl. simțitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIMȚITÓR adj. 1. v. emotiv. 2. v. evident.

SIMȚITÓR adj. v. duios, emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant.

simțitor adj. v. DUIOS. EMOȚIONANT. IMPRESIONANT. ÎNDUIOȘĂTOR. MIȘCĂTOR. PATETIC. RĂSCOLITOR. TULBURĂTOR. VIBRANT.

SIMȚITOR adj. 1. emotiv, impresionabil, sensibil. (Fire ~; om ~.) 2. apreciabil, categoric, considerabil, evident, important, însemnat, mare, sensibil, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.)

Intrare: simțitor
simțitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simțitor
  • simțitorul
  • simțitoru‑
  • simțitoare
  • simțitoarea
plural
  • simțitori
  • simțitorii
  • simțitoare
  • simțitoarele
genitiv-dativ singular
  • simțitor
  • simțitorului
  • simțitoare
  • simțitoarei
plural
  • simțitori
  • simțitorilor
  • simțitoare
  • simțitoarelor
vocativ singular
plural
sințitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

simțitor sințitor

  • 1. Care este capabil să simtă, care se înduioșează, se impresionează ușor, înzestrat cu simțire, plin de sensibilitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: emotiv impresionabil sensibil 3 exemple
    exemple
    • Avea inima cea mai bună din lume, era simțitoare și milostivă cu nenorociții. GALACTION, O. I 304.
      surse: DLRLC
    • Nu o cunosc, dar aud că e o femeie tînără, bună, simțitoare; poate că s-ar fi îndurat la nenorocirea mea. NEGRUZZI, S. I 52.
      surse: DLRLC
    • poetic Pe nesimțite vîntul se întețise... Papura se îndoia așa de tare, încît săruta apa cu vîrfurile ei simțitoare. CAZABAN, V. 32.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau simțitoare).
      surse: DLRLC
    • 1.2. Dispus să se lase stăpânit de un sentiment, accesibil la un sentiment.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • L-a mea jale, l-a mea chemare, Dacă-al tău suflet e simțitor, Vin’ să-ți dau numai o sărutare Ș-apoi din lume vesel să zbor! ALECSANDRI, P. I 152.
        surse: DLRLC
      • Plăcerea prieteniei, atît de rar cunoscută de cei mari, pentru că ei se iubesc numai pre sine, era aceea la care... era mai simțitor, privind-o ca cea mai dulce legătură a societății. NEGRUZZI, S. II 155.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Oamenii lui mîncau bine, și economie simțitoare se făcea la capitolul de hrană a trupei. BART, S. M. 72.
      surse: DLRLC
    • Ar putea să sporească simțitor buna ei stare generală. GALACTION, O. I 241.
      surse: DLRLC
    • Lumina a scăzut între timp simțitor, fără să se fi întunecat însă de tot. SEBASTIAN, T. 129.
      surse: DLRLC
    • Soarele se plecase simțitor înspre apus și întunericul peste curînd avea să sosească. HOGAȘ, M. N. 167.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Simți + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09